Zoe Trahanache

Opera dramatică este un text literar destinat reprezentării scenice și construit în principal prin dialog. O lucrare dramatică are două modalități distincte de prezentare a informației: replicile, adică intervențiile personajelor, care constituie aspectul literar al textului; indicațiile scenice (didascalii), adică sugestiile privitoare la decoruri, mimică, gesturi, lumini, costume, fond sonor și care vizează realizarea spectacolului.

Personajul din textul dramatic are trăsături particulare în raport cu personajul din textul epic. El se prezintă direct, prin ceea ce spune și prin felul în care acționează. Predominante, în textul dramatic, sunt modalitățile de caracterizare indirectă, realizată prin intermediul acțiunilor, al atitudinilor adoptate de personaj și prin limbaj. O modalitate specifică de caracterizare a personajului din textul dramatic sunt didascaliile, care pot reprezenta o modalitate de caracterizare directă, făcută din perspectiva autorului sau o modalitate de caracterizare indirectă, prin consemnarea reacțiilor personajului în raport cu anumite evenimente.

Comedie de moravuri, care dezvăluie viața publică și de familie a unor politicieni care, ajunși la putere și roși de ambiție, sunt caracterizați de o creștere bruscă a instinctelor de parvenire, O scrisoare pierdută se înscrie în seria operelor caragialiene care au ca temă vanitatea.

Acțiunea se desfășoară în „capitala unui județ de munte”, pe fondul agitat al unei campanii electorale. Timpul și spațiul acțiunii – capitala unui județ de munte, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, în timpul unui proces electoral – sugerează universalitatea situațiilor prezentate și accentuează caracterul moralizator al intrigii și al situațiilor prezentate. Aici are loc conflictul dintre ambițiosul avocat Nae Cațavencu, din „opoziție”, care aspiră spre o carieră politică, și grupul conducerii locale (prefectul Ștefan Tipătescu, „prezidentul” Zaharia Trahanache). Pentru a-și forța rivalii să-l propună candidat în locul lui Farfuridi, Cațavencu amenință cu un șantaj. Instrumentul de șantaj este „o scrisorică de amor” a lui Tipătescu, trimisă doamnei Zoe Trahanache, soția „prezidentului”; pierdută de Zoe, scrisoarea este găsită de un cetățean turmentat și subtilizată de Cațavencu. Șantajul o sperie pe Zoe, care, pentru a nu fi compromisă public, exercită presiuni asupra celor doi „conducători” ai județului și obține promisiunea candidaturii lui Cațavencu.

Când conflictul provocat de scrisoarea pierdută pare să fie rezolvat, urmează o „lovitură de teatru”: de la București se cere, fără explicații, să fie trecut pe lista candidaților un nume necunoscut - Agamemnon Dandanache. Reacțiile celor din jur sunt diferite: Zoe e disperată, Cațavencu – amenințător, Farfuridi și Brânzovenescu – satisfăcuți că rivalul lor a pierdut, Tipătescu – nervos. Trahanache este sigurul personaj care nu-și pierde cumpătul, având „puțintică răbdare” și gândindu-se la un mod de rezolvare a conflictului fără a contesta ordinele „de sus”.

Interesele contrare determină un conflict deschis în timpul ședinței de numire oficială a candidatului, când Pristanda pune la cale un scandal menit să-l anihileze pe Cațavencu. În încăierare, acesta pierde pălăria în care era ascunsă scrisoarea și dispare, provocându-i emoții intense „coanei Joițica”. Dandanache, sosit de la București, își dezvăluie strategia politică, asemănătoare cu aceea a lui Nae Cațavencu, numai că la un nivel mult mai înalt și cu mai multă ticăloșie. Nae Cațavencu schimbă tactica parvenirii, flatând-o pe Zoe, generoasă după ce își recapătă sc...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in