Zoe Trahanache

Opera dramatică este un text literar destinat reprezentării scenice şi construit în principal prin dialog. O lucrare dramatică are două modalităţi distincte de prezentare a informaţiei: replicile, adică intervenţiile personajelor, care constituie aspectul literar al textului; indicaţiile scenice (didascalii), adică sugestiile privitoare la decoruri, mimică, gesturi, lumini,costume, fond sonor şi care vizează realizarea spectacolului.

Personajul din textul dramatic are trăsături particulare în raport cu personajul din textul epic. El se prezintă direct, prin ceea ce spune şi prin felul în care acţionează. Predominante, în textul dramatic, sunt modalităţile de caracterizare indirectă, realizată prin intermediul acţiunilor, al atitudinilor adoptate de personaj şi prin limbaj. O modalitate specifică de caracterizare a personajului din textul dramatic sunt didascaliile, care pot reprezenta o modalitate de caracterizare directă, făcută din perspectiva autorului sau o modalitate de caracterizare indirectă, prin consemnarea reacţiilor personajului în raport cu anumite evenimente.

Comedie de moravuri, care dezvăluie viaţa publică şi de familie a unor politicieni care, ajunşi la putere şi roşi de ambiţie, sunt caracterizaţi de o creştere bruscă a instinctelor de parvenire, O scrisoare pierdută se înscrie în seria operelor caragialiene care au ca temă vanitatea.

Acţiunea se desfăşoară în „capitala unui judeţ de munte”, pe fondul agitat al unei campanii electorale. Timpul şi spaţiul acţiunii – capitala unui judeţ de munte, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, în timpul unui proces electoral – sugerează universalitatea situaţiilor prezentate şi accentuează caracterul moralizator al intrigii şi al situaţiilor prezentate. Aici are loc conflictul dintre ambiţiosul avocat Nae Caţavencu, din „opoziţie”, care aspiră spre o carieră politică, şi grupul conducerii locale (prefectul Ştefan Tipătescu, „prezidentul” Zaharia Trahanache). Pentru a-şi forţa rivalii să-l propună candidat în locul lui Farfuridi, Caţavencu ameninţă cu un şantaj. Instrumentul de şantaj este „o scrisorică de amor” a lui Tipătescu, trimisă doamnei Zoe Trahanache, soţia „prezidentului”; pierdută de Zoe, scrisoarea este găsită de un cetăţean turmentat şi subtilizată de Caţavencu. Şantajul o sperie pe Zoe, care, pentru a nu fi compromisă public, exercită presiuni asupra celor doi „conducători” ai judeţului şi obţine promisiunea candidaturii lui Caţavencu.

Când conflictul provocat de scrisoarea pierdută pare să fie rezolvat, urmează o „lovitură de teatru”: de la Bucureşti se cere, fără explicaţii, să fie trecut pe lista candidaţilor un nume necunoscut - Agamemnon Dandanache. Reacţiile celor din jur sunt diferite: Zoe e disperată, Caţavencu – ameninţător, Farfuridi şi Brânzovenescu – satisfăcuţi că rivalul lor a pierdut, Tipătescu – nervos. Trahanache este sigurul personaj care nu-şi pierde cumpătul, având „puţintică răbdare” şi gândindu-se la un mod de rezolvare a conflictului fără a contesta ordinele „de sus”.

Interesele contrare determină un conflict deschis în timpul şedinţei de numire oficială a candidatului, când Pristanda pune la cale un scandal menit să-l anihileze pe Caţavencu. În încăierare, acesta pierde pălăria în care era ascunsă scrisoarea şi dispare, provocându-i emoţii intense „coanei Joiţica”. Dandanache, sosit de la Bucureşti, îşi dezvăluie strategia politică, asemănătoare cu aceea a lui Nae Caţavencu, numai că la un nivel mult mai înalt şi cu mai multă ticăloşie. Nae Caţavencu schimbă tactica parvenirii, flatând-o pe Zoe, generoasă după ce îşi recapătă scri...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in