Caracterizarea lui Ștefan Tipătescu

Comediile lui I.L. Caragiale („O noapte furtunoasă”, „Conu’ Leonida față cu reacțiunea”, „O scrisoare pierdută” și „D-ale Carnavalului”) critică viața de familie și politică a burgheziei române din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Scriitorul se oprește la niveluri sociale diferite, de la micul înavuţit al mahalalei din „O noapte furtunoasă” până la marea burghezie de provincie din „O scrisoare pierdută”, subliniind același fenomen: dorința de afirmare ce se traduce în parvenitism. Comedia „O scrisoare pierdută” a apărut în anul 1884, fiind jucată cu un succes răsunător pe scena Teatrului Național din București. Piesa a fost motivată de dorința de a evidenția carențele lumii politice ghidate de principiul machiavelic: „Scopul scuză mijloacele”.    

Ștefan Tipătescu este un personaj principal, static, plat, caricatural, realizat în manieră realistă. Principalele trăsături ale acestuia se deduc din manifestarea diversificată a comicului, care definește contradicția dintre esență și aparență. Prefectul vrea să pară sigur de sine, o autoritate politică de necontestat, care conduce cu o mână de fier județul, fiind, însă, total supus lui Zaharia și Zoei. Îi lipsește cu desăvârșire capacitatea de a-și exercita independent funcția politică, motiv pentru care se bazează pe sprijinul lui Trahanache și pe amorul Zoei („ești candidatul Zoii, ești candidatul lui nenea Zaharia, prin urmare și al meu”).

Este caracterizat de Trahanache, care îl consideră un om „independent, care a făcut servicii partidului, țării... și mie”. Același Trahanache precizează că Tipatescu este „băiat bun, dar iute”. După cum se vede, Tipătescu este caracterizat în mod direct de către celelalte personaje, cu ajutorul unor adjective cu slabă forță expresivă. El pare a fi un om instruit, dar impulsiv fiind, Zoe îl consideră „nebun” când Tipatescu îi propune acesteia să fugă cu el.

Caracterizarea directă se realizează și prin intermediul didascaliilor, care exprimă starea de agitație în care trăiește personajul de-a lungul întregii comedii. La început, Tipătescu apare „agitat”, „turbat rău”, „nervos” și „desperat”. Notațiile autorului - „plimbându-se înfuriat”, „în prada agitației”, „supărat” - ilustrează mentalitatea de stăpân medieval, infatuarea și orgoliul care-l definesc pe Ștefan. De asemenea, Tipătescu se consideră un om de valoare, care și-a sacrificat cariera strălucită pentru a organiza partidul: „C...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in