Argumentare gen dramatic

Dialogul ca mod principal de expunere, precum și prezența indicațiilor scenice și împărțirea textului în acte fac ca opera Conu` Leonida față cu reacțiunea să poată fi considerată una dramatică, manită a fi pusă în scenă.

„Întrucât piesa este o comedie, se remarcă în cadrul acesteia prezența diferitelor tipuri de comic. Sursa amuzamentului în comediile lui Caragiale o constituie ridicolul în care cad anumite categorii ale burgheziei si moșierimii, precum și regimul de tip reacționar care purta masca democrației. Autorul a observat numaidecât deosebirea între realitate și ceea ce se pretindea că este realitatea. Caragiale însuși a declarat că originea comicului în operele sale este „extravaganta deosebire între realitate și aparență, între față și mască”. Așadar, în piesa de față întâlnim comicul de nume („bobocul”, „conu”), însoțit de veșnicul comic de situație (în acest caz, declanșarea zgomotelor misterioase ce provoacă reacțiile haotice ale celor doi soți). Remarcăm, de asemenea, comicul de intenție, întrucât Caragiale se implică subtil în piesele sale. Deși pare că-și simpatizează personajele, nu trece cu vederea trăsăturile care le dezvăluie ridicolul, tratându-le cu ironie și umor. Astfel, el pune adesea aceste personaje în situații absurde, forțând reducerea lor la condiția de simple marionete.

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in