Rezumat

Dacă nu îți mai amintești momentele cheie ale basmului Harap-Alb sau dacă nu ai reușit încă să citești această operă, rezumatul scris de profesorii Liceunet te va ajuta să înțelegi probele la care este supus protagonistul pentru a se face trecerea de la adolescență la maturitate.

„Publicat de către Ion Creangă în revista „Convorbiri literare” și reprodus mai apoi de către Eminescu în revista „Timpul”, „Povestea lui Harap-Alb” este un basm care are la bază îmbinarea fantasticului cu elementele de folclor. Încărcat de umor, proverbe populare, dialog și jovialitate, basmul „Povestea lui Harap-Alb” se încadrează în genul epic și își dovedește originalitatea prin împletirea reușită a supranaturalului popular cu specificul satului moldovenesc.

Având regatul la «capătul pământului» și rămas fără moștenitori, căci avea doar fete, Verde Împărat îi trimite o scrisoare fratelui său, prin care îi cere ajutorul: trimiterea unui fiu de-al său, cel mai descurcăreț și capabil să îl urmeze la tron. Punându-și la încercare fiii, craiul se îmbracă într-o piele de urs pentru a le testa curajul. Astfel, cei doi fii mai mari se sperie de urs și nu reușesc să treacă proba, întorcându-se acasă. Fiul cel mic reușește să treacă de acest obstacol, cu sprijinul unei bătrâne, căreia îi dă un ban. Aceasta se dovedește a fi Sfânta Duminică, iar drept recompensă, ea îl sfătuiește pe mezin să ceară tatălui «calul, armele și hainele cu care a fost el mire» și să aleagă calul care va veni «la jăratic să mănânce». Primind binecuvântarea tatălui și haina de urs, mezinul pleacă spre curtea lui Verde Împărat, fiind sfătuit «să se ferească de omul roș, iară mai ales de cel spân».

Pornind la drum împreună cu calul său, fiul craiului îl întâlnește în calea sa pe omul spân, care se oferă să-i fie slugă la drum. Deși mezinul îl refuză de două ori, a treia oară spânul «îi iese îmbrăcat altfel și călare pe un cal frumos», tocmai în momentul în care tânărul avea nevoie de ajutor, căci se rătăcise.”