Ion Creangă
Povestea lui Harap-Alb

Perspectiva narativă

Acesta este un fragment de text din pagina Perspectiva narativă din ebook-ul Povestea lui Harap-Alb. Click pe citește mai mult pentru a citi întreaga pagină.

Ion Creangă se înscrie, alături de Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale şi Ioan Slavici în epoca marilor clasici, fiind unul dintre cei mai mari prozatori români. Printre creaţiile sale demne de amintit sunt romanul Amintiri din copilărie, nuvela Moş Nechifor Coţcariul, povestirile Soacra cu trei nurori și Acul şi barosul și basmele culte: Dănilă Prepeleac şi Povestea lui Harap-Alb.

Fiind o operă epică în proză cu întindere medie, cu un număr mediu de personaje, în care forţele binelui se confruntă cu cele ale răului, binele învingând întotdeauna şi în care elementele reale se împletesc cu cele fantastice, Povestea lui Harap-Alb poate fi încadrată în specia basmului. O mulţime de alte elemente certifică acest lucru: prezenţa elementelor fantastice, prezenţa formulelor narative, tema călătoriei, motivul mezinului, al cifrelor simbolice, al apei vii şi al celor trei smicele, lupta dintre bine şi rău şi finalul fericit. Autorul fiind cunoscut, Povestea lui Harap-Alb este un basm cult.

Basmul cult este o specie narativă cu numeroase personaje purtătoare ale unor valori simbolice, cu acţiune ce implică fabulosul şi care este supusă unor stereotipi ce înfăţişează parcurgerea drumului maturizării de către erou. Prin raportare la acesta, personajele îndeplinesc o serie de funcţii: antagonistul (adversarul protagonistului), răufăcătorii (produc o daună care trebuie corectată de către erou), donatorii sau furnizorii (personaje întâlnite în mod întâmplător de către protagonist şi care îi oferă acestuia un obiect miraculous ce-l va ajuta la nevoie), ajutoarele (care oferă sprijinul protagonistului pentru a duce la bun sfârşit o anumită sarcină), dar sunt individualizate prin atributele exterioare şi prin limbaj. Reperele spaţiale şi temporale sunt vagi: “illo tempore” – timp mitic. Este respectată şi convenţia basmului, ce presupune acceptarea de la început, de către cititor, a supranaturalului, ca explicaţie a întâmplărilor incredibile. În basmul cult, autorul preia tiparul narativ al celui popular, dar reorganizează elementele stereotipe conform viziunii sale artistice şi a propriului său stil.

Titlul precizează specia literară (povestea), dar şi numele protagonistului, care conţine o sintagmă oximoronică: substantivul comun, de origine populară “harap” desemnează o persoană cu părul si pielea de culoare neagră, fixând calitatea de sclav, iar epitetul cromatic „alb” sugerează puritatea şi originea nobilă.

Tema basmului ...

[citește mai mult]