Perspectiva narativă

Ion Creangă se înscrie, alături de Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici în epoca marilor clasici, fiind unul dintre cei mai mari prozatori români. Printre creațiile sale demne de amintit sunt romanul „Amintiri din copilărie”, nuvela „Moș Nechifor Coțcariul”, povestirile „Soacra cu trei nurori” și „Acul și barosul” și basmele culte: „Dănilă Prepeleac” și „Povestea lui Harap-Alb”.

Fiind o operă epică în proză cu întindere medie, cu un număr mediu de personaje, în care forțele binelui se confruntă cu cele ale răului, binele învingând întotdeauna și în care elementele reale se împletesc cu cele fantastice, „Povestea lui Harap-Alb” poate fi încadrată în specia basmului. O mulțime de alte elemente certifică acest lucru: prezența elementelor fantastice, prezența formulelor narative, tema călătoriei, motivul mezinului, al cifrelor simbolice, al apei vii și al celor trei smicele, lupta dintre bine și rău și finalul fericit. Autorul fiind cunoscut, „Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult.

Basmul cult este o specie narativă cu numeroase personaje purtătoare ale unor valori simbolice, cu acțiune ce implică fabulosul și care este supusă unor stereotipi ce înfățișează parcurgerea drumului maturizării de către erou. Prin raportare la acesta, personajele îndeplinesc o serie de funcții: antagonistul (adversarul protagonistului), răufăcătorii (produc o daună care trebuie corectată de către erou), donatorii sau furnizorii (personaje întâlnite în mod întâmplător de către protagonist și care îi oferă acestuia un obiect miraculos ce-l va ajuta la nevoie), ajutoarele (care oferă sprijinul protagonistului pentru a duce la bun sfârșit o anumită sarcină), dar sunt individualizate prin atributele exterioare și prin limbaj. Reperele spațiale și temporale sunt vagi: „illo tempore” – timp mitic. Este respectată și convenția basmului, ce presupune acceptarea de la început, de către cititor, a supranaturalului, ca explicație a întâmplărilor incredibile. În basmul cult, autorul preia tiparul narativ al celui popular, dar reorganizează elementele stereotipe conform viziunii sale artistice și a propriului său stil.

Titlul precizează specia literară (povestea), dar și numele protagonistului, care conține o sintagmă oximoronică: substantivul comun, de origine populară “harap” desemnează o persoană cu părul și pielea de culoare neagră, fixând calitatea de sclav, iar epitetul cromatic „alb” sugerează puritatea și originea nobilă...