Momentele subiectului Harap Alb

Considerat cel mai reprezentativ basm al lui Creangă, „Povestea lui Harap-Alb” evidențiază puterea scriitoricească a autorului, opera literară fiind o plăsmuire artistică a realității cu multiple valențe psihologice, etice și estetice. Publicată pentru prima dată în revista Convorbiri literare, în 1877, apoi în ziarul Timpul, „Povestea lui Harap-Alb” este o operă care se încadrează în tipologia basmului, dar care se remarcă printr-o caracteristică specială, și anume, aceea că fantasticul specific basmelor este tratat realist, într-o culoare ce amintește de lumea satului humuleștean.

Fiind o operă epică, acțiunea se împarte în toate cele cinci momente ale subiectului. Este de remarcat faptul că „Povestea lui Harap-Alb” respectă tiparul narativ al basmelor populare, prin intermediul căruia se conturează tema care stă la baza oricărui basm, și anume, lupta dintre bine și rău, în care binele va învinge întotdeauna. Etapele narațiunii împărțite pe momente ale subiectului sunt următoarele: situația inițială de echilibru (expozițiunea), evenimentul care dereglează echilibrul inițial (intriga), apariția donatorilor și a ajutoarelor care sprijină eroul în acțiunea reparatorie și în trecerea probelor (desfășurarea acțiunii care atinge la un moment dat punctul culminant), refacerea echilibrului și răsplata eroului (deznodământul).

Expozițiunea

Considerată un bildungsroman, adică o operă de formare spirituală a personajului principal, „Povestea lui Harap-Alb” pornește de la necesitatea parcurgerii unui drum inițiatic util eroului pentru a atinge nivelul de maturitate care să-i permită ulterior să conducă o împărăție. Primirea unei „cărți” de la Verde-Împărat, care, neavând decât fete, solicită pe cineva care să preia mai departe domnia împărăției sale, determină necesitatea începerii drumului inițiatic pe care Harap-Alb îl are de parcurs pentru a face dovada vredniciei și iscusinței sale.

Harap-Alb este mezinul împăratului, adică novicele, cel care trebuie supus inițierii și, spre deosebire de personajele din basmele populare, acesta nu este înzestrat cu trăsături deosebite, nefiind curajos, voinic sau luptător priceput. El va trebui să dobândească aceste trăsături pe parcursului drumului inițiatic. Proba la care îl supune împăratul, aceea de a trece peste pod fără a-i fi frică de tatăl deghizat în urs nu este lipsită de semnificație: podul simbolizează trecerea într-o altă etapă a vieții, în cea de la imaturitate la maturitate, iar mezinul reușește să depășească această probă cu ajutorul calului, ajutorul său de nădejde pe tot parcursul călătoriei.

Intriga

Ple...