Momentele subiectului Harap Alb

Considerat cel mai reprezentativ basm al lui Creangă, Povestea lui Harap-Alb evidenţiază puterea scriitoricească a autorului, opera literară fiind o plăsmuire artistică a realităţii cu multiple valenţe psihologice, etice si estetice. Publicată pentru prima dată în revista Convorbiri literare, în 1877, apoi în ziarul Timpul, Povestea lui Harap-Alb este o operă care se încadrează în tipologia basmului, dar care se remarcă printr-o caracteristică specială şi anume aceea că fantasticul specific basmelor este tratat realist, într-o culoare ce aminteşte de lumea satului humuleştean.

Fiind o operă epică, acţiunea se împarte în toate cele cinci momente ale subiectului. Este de remarcat faptul că Povestea lui Harap-Alb respectă tiparul narativ al basmelor populare, prin intermediul căruia se conturează tema care stă la baza oricărui basm şi anume lupta dintre bine şi rău, în care binele va învinge întotdeauna. Etapele naraţiunii împărţite pe momente ale subiectului sunt următoarele: situaţia iniţială de echilibru (expoziţiunea), evenimentul care dereglează echilibrul iniţial (intriga), apariţia donatorilor şi a ajutoarelor care sprijină eroul în acţiunea reparatorie şi în trecerea probelor (desfăşurarea acţiunii care atinge la un moment dat punctul culminant), refacerea echilibrului şi răsplata eroului (deznodământul).

Expoziţiunea

Cosiderată un bildungsroman, adică o operă de formare spirituală a personajului principal, Povestea lui Harap-Alb  porneşte de la necesitatea parcurgerii unui drum iniţiatic util eroului pentru a atinge nivelul de maturitate care să-i permită ulterior să conducă o împărăţie. Primirea unei „cărţi” de la Verde-Împărat, care, neavând decât fete, solicită pe cineva care să preia mai departe domnia împărăţiei sale, determină necesitatea începerii drumului iniţiatic pe care Harap-Alb îl are de parcurs pentru a face dovada vredniciei şi iscusinţei sale.

Harap-Alb este mezinul împăratului, adică novicele, cel care trebuie supus inţierii şi, spre deosebire de personajele din basmele populare, acesta nu este înzestrat cu trăsăsturi deosebite, nefiind curajos, voinic sau luptător priceput. El va trebui să dobândească aceste trăsături pe parcursului drumului iniţiatic. Proba la care îl supune împăratul, aceea de a trece peste pod fără a-i fi frică de tatăl deghizat în urs nu este lipsită de semnificaţie: podul simbolizează trecerea într-o altă etapă a vieţii, în cea de la imaturitate la maturitate, iar mezinul reuşeşte să depăşească această probă cu ajutorul calului, ajutorul său de nădejde pe tot parcursul călătoriei.

Intriga

Plecarea la ...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in