Demonstrație basm

Basmul este opera epică populară sau cultă, de dimensiuni medii, în care faptele reale se îmbină  cu cele fantastice. Personajele basmelor sunt fie reale, fie supranaturale, fie o combinație între cele două (adesea fiind vorba despre personaje reale cu puteri supraomenești). Aceste personaje simbolizează forțele binelui și pe cele ale răului (sunt construite în manieră unidimensională, fiind fie pozitive, fie negative). Consecința confruntării dintre bine și rău în basm este, de obicei, victoria binelui. 

„Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult, scris de Ion Creangă. Cu toate că are un autor cunoscut, acesta s-a inspirat din basmele populare, transmise din generație în generație, Creangă fiind intens preocupat de folclorul românesc. Fiind unul dintre cele mai populare basme românești, „Povestea lui Harap-Alb” prezintă călătoria inițiatică a eroului, care întâmpină cu vitejie trecerea într-o nouă etapă a existenței sale.

Tema principală a basmului este victoria binelui asupra răului, dar este puternic accentuată și experiența inițiatică a protagonistului. Astfel, deși este cel mai mic dintre fiii împăratului, Harap-Alb se dovedește a fi cel mai vrednic și curajos. Acest privilegiu vine, însă, acompaniat de o serie de responsabilități și probe inițiatice, pe care viteazul le trece cu greutate, însă mereu cu succes.
Asemenea tuturor basmelor, „Povestea lui Harap-Alb” începe și se sfârșește cu formule inițiale, mediane, respectiv finale: „Amu cică era odată un crai care avea trei feciori...”, „și merg ei o zi, și merg două, și merg patruzeci și nouă...”, „[...] și veselia a ținut ani întregi, și acum mai ține încă”. Astfel, Ion C...