Caracterizarea protagonistului
Eseul are în prim plan personajul principal al basmului „Povestea lui Harap-Alb”. În caracterizarea lui Harap-Alb am încercat să surprindem cât mai complex și detaliat trăsăturile atât fizice, cât și morale, pentru a-ți oferi o imagine de ansamblu asupra protagonistului acestei opere.
Publicată pentru prima dată în revista „Convorbiri literare”, în 1877, apoi în ziarul „Timpul”, „Povestea lui Harap-Alb”, scrisă de Ion Creangă, este o operă care se încadrează în tipologia basmului, dar care se remarcă printr-o caracteristică specială, și anume, aceea că fantasticul specific basmelor este tratat aici mult mai realist, cu multă culoare ce amintește de satul humuleștean. Prin opera creată, Creangă își găsește un binemeritat loc printre marii povestitori ai lumii – frații Grimm, Anderson sau Perrault, deoarece, așa cum considera și Jean Boutière, „oricâte rădăcini ar avea în folclor, opera lui Creangă este de o mare originalitate, este aproape de perfecțiune.”
Harap-Alb este personajul principal al operei, deoarece participă la toate momentele acțiunii, atenția autorului este îndreptată asupra sa, iar toate celelalte personaje se comportă în funcție de comportamentul său. Asemenea lui Făt-Frumos din basmul popular, Harap-Alb este personaj pozitiv, simbolizând forțele binelui, protagonist, în raport cu Spânul care este antagonist și funcțional. Totodată, este și un personaj eponim, căci numele său dă titlul operei, evidențiindu-se astfel, din start, ponderea mare pe care acest personaj o are în desfășurarea acțiunii. De altfel, numele său este un oximoron, deoarece el combină contrariile și e format din două nonculori, unind în el binele și răul, întunericul și lumina. Harap, care înseamnă negru, poate trimite la ideea de rob, în timp ce Alb este caracteristica stăpânului.
Ca personaj literar, Harap-Alb simbolizează un cod moral, el trebuind să străbată un drum de inițiere, să acumuleze experiență, să se formeze pentru viață prin lupta cu forțele malefice și să obțină o înțelepciune bazată pe ideea de adevăr, dreptate, prietenie, iubire, care să-l facă capabil de a domni corect peste o întreagă împărăție. Se poate totuși observa că personajul este atipic, deoarece, spre deosebire de Făt-Frumos din basmele populare, acesta reunește atât calități, cât și defecte. Nu se remarcă doar prin vitejie și forță supranaturală, ci și printr-un comportament firesc, fiind respectuos, milos, sensibil, harnic, temător uneori, naiv și slab alteori, dar dând dovadă de simț moral și de echilibru.
