Caracterizarea personajelor secundare
Gerilă
În basmul cult „Povestea lui Harap-Alb”, Gerilă este un personaj secundar, individual și fabulos. El are parte atât de caracterizare directă (de către autor, alte personaje, prin autocaracterizare), cât și indirectă (trăsături morale desprinse din vorbele și faptele acestuia, precum și din numele pe care i-l atribuie autorul). Numele personajului seamănă mai degrabă cu o poreclă și dezvăluie calitățile sale supranaturale, care presupun atragerea frigului și a înghețului („ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasă de-o palmă”).
Portretul fizic al personajului este realizat de către narator, care-l descrie în manieră hiperbolică drept „ceva de speriat”, „o dihanie de om” cu „urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate”. Gerilă este un personaj paradoxal, care „se pârpâlea pe lângă un foc de douăzeci și patru de stânjeni de lemne și tot atunci striga, cât îi lua gura, că moare de frig”. Când suflă, una dintre buze îi ajunge „peste scăfârșia capului”, iar cealaltă „atârna în jos, de-i acoperea pântecele”.
Deși portretul moral al lui Gerilă presupune însușiri pozitive, acesta are grijă ca alții să nu profite de bunătatea lui („Apoi nu mă faceți din cal măgar, că vă veți găsi mantaua cu mine! Eu îs bun cât îs bun, dar și când mă scoate cineva din răbdare, apoi nu-i trebuie nici țigan de laie împotriva mea.”). Mai întâi, Harap-Alb este amuzat de ciudățenia lui Gerilă, căruia i se adresează puțin ironic („Tu trebuie să fii, pentru că și focul îngheață lângă tine, de arzuliu ce ești.”). Cu toate acestea, Gerilă, plin de încredere și cu mai multă experiență, îi atrage atenția asupra faptului că-i era indispensabil („— Râzi tu, râzi, Harap-Alb, zise atunci Gerilă tremurând, dar, unde mergi, fără mine n-ai să poți face nimica.”), ceea ce se dovedește a fi adevărat. Personajul reprezintă un „pion” important în victoria ulterioară a eroului. În grupul care se îndreaptă către Împăratul Roș, el are atitudinea unui lider, fiind dispus să-și asume responsabilitatea pentru ceilalți, chiar și pentru Harap-Alb: „—Măi, nu cumva să vă împingă Mititelul să intrați înaintea mea unde ne-a duce omul țapului celui roș, că nu mai ajungeți să vedeți ziua de mâine. […] Hai! Ascuțiți-vă dinții și porniți după mine.”.
Flămânzilă
Personaj secundar, individual, masculin, Flămânzilă are și el însușiri fabuloase, asemenea lui Gerilă. El este caracterizat atât în mod direct (de către autor, de către alte personaje și prin autocaracter...