Secvențe reprezentative

Această poezie, subintitulată „Baladă” și scrisă în anul 1924, a fost citită de Ion Barbu în ședința cercului „Sburătorul” și publicată în „Revista Română”, iar mai apoi inclusă în volumul „Joc secund” din anul 1930. Titlul îi numește pe protagoniștii unei iubiri imposibile, numele lor fiind precedate de substantive ce denumesc rangul și originea acestora: riga (regele) Cypto (ceva ascuns, un grup de plante fără flori care se înmulțesc prin spori) și lapona (locuitoare, băștinașă din regiunea nordică a Europei) Enigel (cuvânt de origine suedeză care înseamnă „înger”).

Tema textului o reprezintă imposibilitatea iubirii dintre ființele care fac parte din lumi diferite. Această poveste de dragoste stranie, între personaje ce aparțin unor regnuri diferite amintește de iubirile celebre ale unor cupluri nefericite din literatură precum Romeo și Julieta, Tristan și Isolda. În text se îmbină elementele lirice cu cele epice și dramatice, textul fiind structurat în 27 de strofe ce pot fi împărțite în două tablouri. Ion Barbu folosește tehnica povestirii în ramă prin care se creează o atmosferă unică.

Prima parte - prologul

Incipitul este alcătuit din 4 strofe de tip catren, având forma unui prolog, unde chiar din primele două strofe menestrel este ademeni...