Idei principale

„Popa Tanda” este o nuvelă scrisă de Ioan Slavici, unul dintre clasicii literaturii române. Publicată inițial în 1875 în revista „Convorbiri literare”, opera ilustrează lumea satului ardelenesc, plasând în centru figura preotului. Acesta servește atât ca mentor spiritual, cât și ca exemplu pentru săteni, iar evoluția personajului și a relației lui cu ceilalți se poate urmări pe parcursul nuvelei.

Idei principale:

- Se realizează o descriere a protagonistului: preotul Trandafir slujește în Butucani, satul lui natal, dar sătenii îl resping din cauza onestității sale și a modului direct de a comunica.

- Protopopul îl mută pe preot în satul Sărăceni.

- În Sărăceni, situația este foarte dificilă, oamenii fiind săraci, dar mai ales leneși.

- Părintele Trandafir hotărăște să schimbe starea de fapt și să țină o slujbă pentru a-i inspira și a-i motiva pe săteni.

- Când aud vorbindu-se despre muncă, oamenii părăsesc biserica.

- Protagonistul adoptă alte strategii: îi vizitează acasă, îi ironizează, însă totul este în zadar.

- Sătenii reacționează, depunând plângere împotriva preotului și cerând episcopului să trimită pe altcineva.

- Protagonistul își primește porecla („Popa Tanda”) din cauza batjocurii …