Relația dintre Ghiță și Ana

Prima publicare a operei de față a avut loc în anul 1881, în volumul de debut al lui Ioan Slavici, intitulat „Novele din popor”. Acest volum a reprezentat, în literatura română, un model de scriere realistă și tradiționalistă, având specific național și fiind caracterizată de o remarcabilă autenticitate. Nuvela „Moara cu noroc” a fost încadrată de către criticii literari în trei categorii distincte. Astfel, ea este atât o nuvelă socială, cât și una psihologică și tragică. Structural, creația literară este alcătuită simetric, din XVII capitole integrate între replicile bătrânei soacre, iar din punct de vedere compozițional, poate fi organizată pe momentele subiectului. Nuvela oglindește viziunea lui Ioan Slavici asupra lumii satului românesc și se remarcă nu doar prin autenticitatea universului prezentat, ci și prin complexitatea personajelor, rupte din realitatea cotidiană.

Tema nuvelei se referă la efectele negative pe care setea de îmbogățire le are asupra individului, traseul personajului principal ilustrând tocmai dorința de a urca în ierarhia socială, indiferent de mijloace. Slavici acordă o deosebită importanță personajelor sale, scoțând în evidență transformările psihologice suferite, conflictele interioare, frământările lor. În această nuvelă...