Rezumat

Ioan Groșan s-a remarcat în literatura română printr-un umor debordant, moștenind priceperea unor scriitori de renume, precum Caragiale sau Sadoveanu. Definit de către Mircea Cărtărescu drept o „reciclare parodică a romanului istoric”, romanul „O sută de ani de zile la porțile Orientului” a fost publicat inițial în revista „Viața românească” sub formă de foileton, iar în anul 1992 a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor.

Având elemente de metaroman (roman despre scrierea unui roman), „O sută de ani de zile la porțile Orientului” cuprinde aventurile a doi călugări trimişi în solie la Vatican, alături de peripețiile domnitorului moldovean Barzovie Vodă, care, mazilit fiind, pleacă la Stambul pentru a afla cauza și a-și redobândi poziția. Acțiunea se petrece la începutul secolului al XVII-lea. Dintre toate calitățile acestui roman, cel mai remarcat a fost umorul, acesta făcând din lecturarea operei o experiență p...