Independența Indiei

Drumul Indiei spre independența de sub dominația britanică a fost unul lung și dificil. Eforturile timpurii de a-i îndepărta pe britanici prin Rebeliunea Indiană din 1857 s-au dovedit a fi fără de succes, și a mai durat aproape încă un secol până ce țara a devenitindependentă.

La rezisența împotriva dominației britanice au contribuit două mari grupări politice – Congresul Național Indian și Liga Musulmană. Deși ambele grupări au fost de acord cu independența, existau importante diferențe politice și religioase între ele și nu erau deloc de acord în legătura cu forma pe care India independentă ar trebui să o adopte.

Mahatma Gandhi s-a implicat în eforturile Congresului Național Indian la începutul secolului XX, organizând o serie de proteste pașnice contra dominației britanice. Deși Gandhi s-a retras în cele din urmă din poziția lui de conducere, influența sa asupra luptei pentru independență a fost una semnificativă.

După cel de-al Doilea Război Mondial, parlamentul britanic a decis să-i ofere Indiei independența în 1947. Cu toate acestea, tensiunile politice și religioase dintre Congresul Național și Liga Musulmană – care de multe ori au rezultat în ciocniri violente între cele două grupări – au convins guvernul britanic să împartă colonia indiană în două națiuni independente separate: India și Pakistan.

Poți citi o prezentare mai detaliată asupra luptei Indiei pentru independență în paginile ce urmează.