Rezumat

Opera Privighetoarea și măgarul este scrisă în versuri, ceea ce îi oferă un plus de muzicalitate. Acțiunea este simplă, încheindu-se, desigur, cu morala fabulei. Astfel, textul se deschide cu imaginea privighetoarei, căreia i se atribuie un adjectiv cu încărcătură negativă („nenorocita”), ceea ce exprimă tristețea păsării. Trilurile melodioase fac astfel încât întreaga natură să se cufunde în tăcere („Natura-ntreagă da ascultare,/ Tot împrejuru-i era tăcere”).

Autorul dedică cea de-a doua strofă talentului impresionant al privighetoarei, descriind sunetele emise de către aceasta („Glasul acela-nmlădiitor,/ Ce c-o-ntorsură lină, ușoară,/ Treptat se urcă și se coboară,/Plin de simțire, plin de amor”). Pasărea cânta despre despărțire, amintiri dureroase, nedreptate, astfel încât cântecul său era foarte trist („ [...] despărțirea/ Și suvenire pline de jale,/ Că nedreptatea, nelegiuirea/ Era sujetul cântării sale”).

Cel care întrerupe minunatul spectacol este un măgar, care, trecând pe acolo întâmplă…

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in