Versuri

Iepure, ogarul și copoiul de Grigore Alexandrescu

   Calitățile noastre cele mai lăudate 
Ne sînt ades în lume drept crime reproșate; 
Aceasta se întîmplă de cîte ori prin ele 
   Oprim executarea intențiilor rele. 
        Iepurele odată 
        Fu tras la judecată 
   De un ogar. În tufe atuncea prezida 
   Copoiul, și sentințe fără apel el da. 
   Ogarul către el așa se adresă 
        Și-n limba lui strigă: 
„O, tu ce prezidezi senatul cel cîinesc, 
Te rog să mă asculți: eu viu să jeluiesc 
        De acest ticălos, 
        Ce sufletul mi-a scos. 
Căci vrînd a-l întîlni, pe deal sau pe cîmpii, 
El fuge parc-ar fi gonit de vijelii; 
        Ș-apoi n-aleargă drept, 
        Cu el să poți da piept, 
        Ci merge tot cotiș 
        Și sare curmeziș; 
C-un cuvînt, n-are pas, nici umblet creștinesc. 
        Dar ce să mai vorbesc, 
Cînd chiar măria-ta, d-o fi cum am aflat, 
Ai fost adeseaori de dînsul înșelat?“ 
„Destul — lătră atunci copoiul cafeniu — 
Pe el nici îl ascult, purtările-i le știu, 
   Orice pentru el crez, și iată-l osîndit 
        Să fie jupuit. 
   Carnea va rămînea pentru judecător, 
   Iar labele vor fi pentru jeluitor.“