Versuri

Versurile fabulei Dreptatea leului de Grigore Alexandrescu

Leul, de multă vreme, rîdicase oștire,
Să se bată cu riga ce se numea Pardos;
Căci era între dînșii o veche prigonire,
Și gîlcevire mare, pentru un mic folos.
        Vrea, adică, să știe
        Cui mai mult se cuvine
        Să ție pentru sine
        Un petec de cîmpie
Și un colț de pădure, de tot nensemnător,
Ce despărțea ținutul și staturile lor
Acum sînge mult curse, și multe luni trecură,
        Făr-a se putea ști
        Cine va birui.
        Elefantul năsos,
        Și bivolul pieptos,
        Cu lupul coadă-lungă
        Multe izbînzi făcură.
Fieșcare tulpină era plină de sînge.
Ici se vedea un taur jumătate mîncat;
Lîngă el un tovarăș ce zbiară și îl plînge;
Colo, un porc sălbatec fără două picioare;
Și mai la vale, vulpea se tăvălește, moare,
Oftînd după curcanii ce încă i-au scăpat!
Iar mai vrednic de jale era viteazul urs,
De două coarne groase în inimă păt…

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in