Propoziția subordonată subiectivă
Propoziția subiectivă este aceea care constituie echivalentul propozițional al subiectului într-o frază. Cu alte cuvinte, ea îndeplinește funcția de subiect în raport cu regenta sa.
Propoziția subordonată subiectivă poate fi introdusă prin:
Pronume relativ (în cazurile: nominativ, dativ și acuzativ)
Ce a fost rău/ a trecut.
Pronume nehotărât (în cazurile: nominativ, dativ și acuzativ)
Oricine o auzea/ era impresionat.
Conjuncție
Se vede/ că te pricepi la desen.
Adverb relativ
Nu se știe/ când se va întoarce.
Pentru a identifica propoziția subordonată subiectivă în cadrul unei fraze, se pun aceleași întrebări cu cele cerute de subiectul unei propoziții: cine? și ce?
Propoziția subordonată subiectivă poate fi cerută de:
Verb (sau expresie) impersonal/ă
verb impersonal la moduri personale
Exemple:
Era/ să uiți caietul acasă. (verb impersonal)
E bine/ că am ajuns devreme. (expresie verbală impersonală)
Verb reflexiv impersonal
Se știe/ că am luat examenul.
Verb pasiv impersonal
Este stabilit/ că vom pleca împreună.
Verb impersonal reflexiv cu pronume în cazurile dativ sau acuzativ
Îmi convine/ că locuim aproape.
Verb personal
Cine nu pleacă devreme/ nu ajunge repede la școală.
Expresii impersonale formate din verbul a fi și un adverb
E bine/ că ți-ai amintit ora plecării.
Adverbe (sau locuțiuni adverbiale) predicative
Desigur/ că am citit cartea.
Reguli de punctuație
Când se află înaintea regentei, propoziția subiectivă se desparte de aceasta prin virgulă.
Exemplu: Cine muncește,/ nu e leneș.
Când este așezată după regentă, propoziția subordonată subiectivă nu se desparte de aceasta prin virgulă.
Exemplu: Cine nu muncește,/ acela e leneș.