Propoziția subordonată atributivă
Propoziția subordonată atributivă îndeplinește funcția atributului în cadrul unei fraze, determinând într-o altă propoziție un substantiv sau un substitut al acestuia.
Exemplu: Câinele 1/ care latră 2/ nu mușcă. 1/
Propoziția subordonată atributivă răspunde, în cadrul unei fraze, la următoarele întrebări:
- care?
- ce fel de?
- al (a, ai, ale) cui?
- cât?
Propoziția atributivă poate fi introdusă în frază prin:
- Pronume relativ
Privesc fulgii de zăpadă/ ce alunecă treptat spre pământ.
- Conjuncțiile: că, să, ca…să, dacă, de și locuțiunea conjuncțională până să
Am impresia/ că te cunosc.
- Adverbele relative: unde, când, cum, cât (pot fi precedate de prepoziții)
Ajung în orașul/ unde ne-am cunoscut.
Observație:
Pronumele relativ care introduce o propoziție atributivă are două roluri:
Face legătura între propoziția atributivă și cuvântul determinat de aceasta
Îndeplinește funcții sintactice diferite (subiect, atribut sau complement) în cadrul propoziției căreia îi aparține. Pronumele relativ care introduce o propoziție atributivă are același număr și gen cu substantivul pe care îl determină. Cazul va fi în mod obligatoriu cel cerut de funcția sintactică pe care o îndeplinește pronumele în propoziția completivă directă.
Exemple:
Câinele/ care ne privește/ este prietenos. (SB)
Țările/ în care nu plouă des/ suferă de pe urma secetei. (CCL)
Elevii/ ai căror părinți sunt prezenți/ ies din clasă. (AT)
Reguli de punctuație
Propoziția atributivă poate fi:
- Izolată (explicativă)
Propoziția atributivă izolată are rol explicativ, astfel încât este necesar să se despartă prin virgulă de regenta ei. Ea poate lipsi din cadrul frazei, situație în care sensul acesteia ar rămâne neschimbat.
Exemplu: Albert Einstein,/ care este asociat cu teoria relativității,/ a fost un om de știință ilustru.
- Neizolată (sau determinativă)
Întrucât atributiva neizolată se află în strânsă legătură cu regenta, nu se desparte de aceasta prin virgulă.
Exemplu: Elevul care învață/ trece examenul