Prepoziția

Prepoziția este partea de vorbire auxiliară, neflexibilă și fără autonomie sintactică (nu are sens de una singură), ce arată prezența a doi termeni: regentul și subordonatul acestuia. Astfel, prepoziția exprimă un raport de subordonare în cadrul unei propoziții sau al unei fraze.

De cele mai multe ori, prepoziția introduce atribute sau complemente în cadrul propoziției, legându-le pe acestea de cuvintele pe care le determină: ziua de astăzi, a da cu parul, a privi către Nord etc.

Clasificarea prepozițiilor

În funcție de structura lor, prepozițiile pot fi:

  1. Simple

În această subcategorie sunt cuprinse:

  • Prepozițiile simple primare: a, la, pe, lângă, cu, peste, împotriva etc.
  • Prepozițiile simple formate prin conversiunea unor părți de vorbire distincte: dedesubtul, înăuntrul, înaintea, împrejurul etc.
  1. Compuse

Exemple: de pe, fără de, până la, printre, dinspre

Regimul cazual al prepoziției

Întrucât sunt poziționate înaintea unor cuvinte care se pot declina, prepozițiile presupun ca acestea să ia anumite forme, depinzând de cazurile lor. Luând în considerare acest regim cazual al prepozițiilor, acestea se pot clasifica și astfel:

  1. Prepoziții cu regim de acuzativ: primare (despre, la, înainte etc. – cu excepția prepozițiilor asupra și contra) și compuse (cu excepția prepoziției deasuprapână la, fără de, de către etc.)

Pentru a identifica mai ușor aceste prepoziții se pot pune întrebările specifice acuzativului: pe cine?, ce?, cu cine?, cu ce?, la cine?, la ce?, despre cine?, despre ce etc.

  1. Prepoziții cu regim de genitiv: cuprind prepozițiile formate în urma conversiunii adverbelor (ex. înaintea, împrejurul, înapoia, îndătărul etc.), precum și prepozițiile asupra, deasupra și contra (care constituiseră excepțiile în cazul categoriei regimului de acuzativ)

  2. Prepoziții cu regim de dativ: grație, mulțumită, datorită etc.

Locuțiunile prepoziționale

Locuțiunile prepoziționale sunt grupuri de cuvinte (expresii) formate dintr-una sau mai multe prepoziții alături de o altă parte de vorbire, alături de care vor îndeplini rolul unei prepoziții. Locuțiunile prepoziționale pot fi:

  1. de loc: de-a lungul, din afara, în/din afara, în/din spatele, în stânga, în mijlocul, în jurul etc.

  2. de timp: în cursul, în/pe timpul, la începutul, înainte de, odată cu etc.

  3. de mod: asemănător cu, contrar cu, în conformitate cu, în funcţie/depinzând de, la fel cu, potrivit cu, altfel decât etc.

  4. de cauză: din pricina, din cauza, întrucât etc.

  5. de scop: în vederea, cu scopul etc.

  6. condiționale: în cazul, în caz de etc.

  7. concesive: în pofida, în ciuda, chiar dacă etc.

  8. sociative: împreună cu, cu tot cu etc.

  9. instrumentale: cu ajutorul, prin intermediul etc.

  10. de relație: referitor la, cât despre, relativ la, în ceea ce privește etc.

  11. opoziționale: în locul, în loc de etc.

  12. cumulative: în afară de..., pe lângă etc.

  13. de excepție: cu excepția, în afară de... etc.

Funcții sintactice

Prepozițiile nu îndeplinesc funcții sintactice în mod independent. Cu toate acestea, împreună cu partea de vorbire pe care o introduc în cadrul unei propoziții, ele se comportă ca o singură parte de propoziție. Cel mai adesea, prepozițiile introduc un atribut sau un complement.

Exemplu: Fata se îndepărtează de lac. (complement circumstanțial de loc)