Articolul
Articolul este o parte de vorbire flexibilă ce însoțește substantivul, neavând înțeles de sine stătător. Acesta nu are funcție sintactică, fiind un instrument gramatical (ajută la declinarea substantivului) și arată în ce măsură elementul denumit de substantiv este cunoscut emițătorului (vorbitorului).
Articolul poate fi:
Hotărât – este adăugat la finalul cuvântului, indicând cu exactitate obiectul denumit. Articolul hotărât poate fi:
Hotărât propriu-zis
Exemple: l, a, e, i (cazul nominativ sau/și acuzativ): copilul (plural: copiii), mama, muntele
Articolul hotărât propriu-zis poate fi proclitic sau enclitic. Articolul enclitic se află la sfârșitul substantivului (floarea, copacul, plantele).
Pentru a recunoaște un articol hotărât proclitic, trebuie să identificăm situațiile în care un articol hotărât aflat la finalul cuvântului ajunge în fața acestuia.
Exemplu: lui Carmen - „lui” este articol hotărât proclitic, întrucât nu este corectă formularea de tip „Carmenei”. Astfel, articolul nu poate fi poziționat la sfârșitul cuvântului, așa cum indică regula în cazul articolului hotărât. Așezându-l în fața substantivului, acesta va deveni articol hotărât proclitic.
Posesiv (genitival): al, ai, a, ale, alor
Acest tip de articol se poziționează înaintea unui substantiv sau a unui pronume în cazul genitiv. De asemenea, el face parte din forma finală a pronumelui posesiv, precum și din cea a numeralului ordinal.
Articolul posesiv plasat înaintea unui substantiv sau a unui pronume cu funcția sintactică de atribut se acordă în gen și număr nu cu substantivul sau pronumele în genitiv, ci cu substantivul determinat
Exemple:
soră a băiatului – surori ale băieților
frate al colegei – frați ai colegelor
Demonstrativ (adjectival): cel, cea, cei, cele, celui, celei, celor
Articolul demonstrativ stă lângă un adjectiv sau numeral și marchează legătura dintre acestea și substantivul determinat. Se numește și „adjectival”, întrucât întărește ideea exprimată printr-un adjectiv (ex. „fata cea frumoasă”).
Acest tip de articol se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat de adjectivul (sau de numeralul) lângă care este poziționat.
Exemplu:
prietenul cel loial
prietenului celui loial
Nehotărât – stă înaintea substantivului, indicând faptul că elementul denumit este necunoscut, nedeterminat cu exactitate.
Exemple: „un”, „o”, „niște” (caz nominativ, acuzativ) „unui”, „unei”, „unor” (caz genitiv, dativ)
Un copac, niște copaci
O floare, niște flori
Unui copac, unor copac
Unei flori, unor flori