Adjectivul

Adjectivul este o parte de vorbire flexibilă a cărei principală caracteristică este aceea că indică o însușire a unui obiect. Așadar, acesta apare însoțit de un substantiv, pe care îl determină și cu care se acordă în gen, număr și caz. Când nu se află lângă substantivul determinat, adjectivul este legat de acesta prin articolul demonstrativ (exemplu: fata cea frumoasă).

Clasificare adjective

Adjectivele se pot clasifica:

1. După declinare

Astfel, există adjective:

a. Variabile: își schimbă forma în funcție de gen, număr și caz (exemplu: puternic, puternică, puternici, puternice)

Variabile cu două terminații: când sunt la nr. singular, au o formă pentru genul masculin și altă formă pentru genul feminin.

Adjectivele variabile prezintă și forme flexionare. Numărul de forme flexionare se determină prin verificarea terminațiilor adjectivelor aflate atât la numărul singular, cât și la plural, respectiv la genul feminin și cel masculin.

Variabile cu o terminație: când sunt la nr. singular, au aceeași formă pentru genurile masculin și feminin.

Formele flexionare ale adjectivului variabil

În funcție de genul, numărul și cazul acestora, adjectivele variabile pot avea:

4 forme flexionare

Din această categorie fac parte majoritatea adjectivelor propriu-zise, cu precădere cele participiale sau gerunziale.

3 forme flexionare

Adjectivele cu trei forme flexionare se termină, de obicei, în consoanele „-c” și „-g” sau se derivează cu sufixele „-tor”, „-esc”, „-iu” (ex. ascultător, cavaleresc, purpuriu). Aceste adjective realizează forme comune de gen, număr și caz.

2 forme flexionare (au forme comune de număr la ambele genuri)

Această categorie include adjectivele terminate în „-e” (ex. tulbure), într-o consoană palatală (ex. vechi) sau în diftong (ex. albăstrui).

b. Invariabile: rămân la aceeași formă, indiferent de gen, număr și caz. De obicei, aceste adjective sunt împrumutate din limbi străine.

2. După origine, adjectivele se împart în următoarele categorii:

a. Adjective propriu-zise
Exemple: frumos, colorat, bun, interesant, amar

b. Adjective provenite din alte părți de vorbire/conversiune:

• Adjective pronominale: provin din pronumele care determină substantivul și se împart în:

- Adjective demonstrativ

- Adjective nehotărâte

- Adjective posesive

- Adjective negative

- Adjective de întărire

- Adjective relative

- Adjective interogative

• Adjective provenite din verbe la participiu și gerunziu

• Adjective provenite din adverbe

3. După structură

• Adjective simple

Aceste adjective sunt formate dintr-un singur cuvânt.

• Adjective compuse

- Adjective compuse scrise cu cratimă

- Adjective compuse scrise într-un singur cuvânt

• Locuțiuni adjectivale

Locuțiunile adjectivale reprezintă o grupare formată din două sau mai multe cuvinte care, împreună, au valoarea unui adjectiv și se comportă ca un adjectiv. Acestea pot fi însoțite de articolul demonstrativ (omul cel cu carte) și pot avea grade de comparație (culoarea mai bătătoare la ochi).

Acordul adjectivului cu substantivul

Adjectivul se va acorda în mod obligatoriu în gen, număr și caz cu substantivul sau pronumele determinat, după cum urmează:

Când ne confruntăm cu o situație în care adjectivul face referire la varii substantive (nume de ființe) de genuri distincte, masculinul are prioritate.

În această situație, se va evita plasarea adjectivului la genul masculin, numărul plural, în poziția imediat următoare față de substantivul feminin. Astfel, pentru evitarea confuziilor și a exprimării forțate, vom alege formulările de tip „pisicile și câinii jucăuși”, nu „câinii și pisicile jucăuși”.

Gradele de comparație ale adjectivului

Adjectivele pot avea unul din trei grade de comparație (în funcție de nivelul la care se manifestă însușirea denumită de către adjectiv):

Pozitiv

Acest grad de comparație arată, pur și simplu, însușirea unui obiect, fără ca aceasta să fie comparată cu însușirea altui obiect (sau cu cea a aceluiași obiect, manifestată într-un context diferit).

Comparativ

Acest grad de comparație exprimă intensitatea însușirii exprimate prin adjectiv, comparativ cu alte obiecte (sau cu aceeași însușire când obiectul de află într-o situație diferită) și este de trei feluri:

Comparativ de superioritate: mai + adjectiv

Comparativ de inferioritate: mai puțin + adjectiv

Comparativ de egalitate: la fel de, tot așa de, tot atât de + adjectiv

Superlativ

Gradul de comparație superlativ indică însușirea denumită de adjectiv, aflată la nivelul cel mai înalt sau scăzut posibil, fiind de două feluri:

Superlativ relativ (cel mai înalt grad al trăsăturii unui obiect, când este comparată cu aceeași trăsătură sau o alta)

Superlativ absolut

Acest grad de comparație exprimă trăsătura denumită de adjectiv, manifestată la cel mai înalt nivel posibil, fără a fi comparată cu trăsăturile altui obiect (sau cu cele ale aceluiași obiect, manifestate într-un context diferit).

Există și adjective fără grade de comparație. Acestea:

Exprimă caracteristici care nu pot fi comparate, întrucât ele însele sugerează un anume grad de comparație: egal, întreg, perfect, desăvârșit, secundar

Reprezentau forme ale comparativului sau ale superlativului în limba latină: superior, inferior, major, maxim

Funcțiile sintactice ale adjectivului

Adjectivul poate avea următoarele funcții sintactice:

Atribut adjectival: Am văzut un copac înalt.

Nume predicativ: Viața este grea.

Complement indirect: Din timidă a devenit îndrăzneață.

Complement circumstanțial de timp: De mic era inteligent.

Complement circumstanțial de mod: Juriul este de acord că băiatul este mai mult arătos decât talentat.

Complement circumstanțial de cauză: Cântă de fericită.

Când se află înaintea substantivului determinat, adjectivul preia articolul acestuia.

Schimbarea valorii gramaticale a adjectivului

Adjectivul își poate modifica valoarea gramaticală astfel:

prin substantivizare (devine substantiv)

„Leneșul mai mult aleargă”. (articol hotărât)

Cel leneș mai mult aleargă. (articol demonstrativ)

Un leneș nu ajunge niciodată departe în viață. (articol nehotărât)

Poate deveni adverb:

Elevul scrie citeț. (adverb de mod, funcție sintactică de complement circumstanțial de mod)