Gib I. Mihăescu

Gheorghe Mihăescu, cunoscut în literatura română sub pseudonimul de Gib I. Mihaescu, a fost prozator, dramaturg și romancier, care s-a făcut remarcat în perioada interbelică. 

Gib I. Mihăescu | Opere

1. Romane

A scris cinci romane:

• 1930: Brațul Andromedei
• 1933: Rusoaica
• 1933: Femeia de ciocolată
• 1934: Zilele și nopțile unui student întârziat
• 1935: Donna Alba

2. Nuvele

• 1928: Grandiflora
• 1929: Vedenia
• 1935: Visul

3. Piese de teatru

• 1928: Pavilionul cu umbre

Gib I. Mihăescu | Biografie

Autorul s-a născut în data de 23 aprilie 1894 la Drăgășani, în județul Vâlcea. În anul 1917 a absolvit școala de ofițeri de infanterie de la Iași, având gradul de ofițer, și a participat la luptele de la Mărăști-Mărășești-Oituz, desfășurate în timpul primului război mondial. Curajul de care e dat dovadă i-a adus o decorație.

Liceul l-a făcut în Craiova, frecventând cursurile Colegiului Național „Carol I”, iar apoi s-a înscris la Facultatea de Drept din cadrul Universității din București și a devenit licențiat în drept în anul 1932, practicând avocatura la Chișinău, însă nu pentru o perioadă îndelungată.

Își face debutul în literatură în anul 1919, când publică în revista Luceafărul schiță „Linia întâi”, operă inspirată de experiențele trăite pe front. În anul 1928 publică primul volum de proză, intitulat „Grandiflora”, iar în 1929 apare volumul „Vedenia”. 

Începând cu anul 1930 Gib I. Mihăescu se dedică scrierii de romane de analiză psihologică, acestea aducându-i un mare succes. Ultimul său roman, „Donna Alba”, este o operă autobiografică, scrisă la mai bine de un deceniu de la terminarea războiului, care scoate în evidență importanța acestui eveniment, precum și felul evenimentele în care au marcat existența scriitorului. O parte dintre manuscrisele sale sunt păstrate la Muzeul Literaturii Române. 

Gib I. Mihăescu s-a îmbolnăvit de tuberculoză și a încetat din viață în data de 19 octombrie 1935, fiind înmormântat la Drăgășani.