Caracterizare indirectă

După ce am încheiat cu caracterizarea directă, ne vom adânci mai mult în analiza personajului folosind caracterizarea indirectă. Aceasta devine mai interesantă datorită aspectelor ce trebuie descoperite de către cititor.

Caracterizarea indirectă se deduce din faptele, vorbele și gândurile personajului, trăsăturile astfel observate nefiind explicit descrise și exprimate în cadrul textului. Cu alte cuvinte, caracterizarea indirectă este rezultatul interpretării limbajului și comportamentului personajului de către narator sau de către celelalte personaje. Personajul Stănică din Enigma Otiliei, impostorul al cărui unic scop este să se folosească de relațiile familiale pentru a-și găsi un rost în viață, are un discurs specific unui avocat, neadecvat în situațiile familiale date: vorbește despre "scopul căsătoriei care e procreația", de "legitimele drepturi ale copiilor", se plânge că a fost privat de "fericirea paternității", amenințând că se va împușca, întrucât nu-și poate hrăni fiul și soția adorată.

În această secțiune trebuie să avem în vedere, spre exemplu, faptele, gândurile și frământările sufletești ale personajului, încercând să deducem trăsăturile dominante ale acestuia, atât fizice, cât și morale. O altă sursă a caracterizării indirecte este meditația interioară și introspecția. De asemenea, relațiile cu alte personaje sau punerea personajului într-o situație limită ne oferă un izvor de informații cu privire la trăsăturile de caracter ale acestuia. În acest sens, personajul Moromete ...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in