2015

B. Două consecințe ale diminuării nivelului de sărăcie în societatea contemporană sunt: scăderea procentajului ratei analfabetismului și scăderea în preponderență a infracționalității mărunte.

C. Educația conduce la o mai bună cunoaștere a lumii înconjurătoare reușind astfel să desființeze stereotipuri, pe baza cărora sunt formate prejudecăți.

A. Textul vorbește despre procesul socializării, care începe imediat după naștere și continuă de-a lungul întregii existențe a individului. Ideea principală este aceea că socializarea este un proces continuu, ale cărui baze sunt puse de către familie, în copilărie, dar care nu se oprește în acest punct.

B. Socializarea este procesul prin care un individ de formează ca ființă socială, își construiește personalitatea și învață să trăiască în mediul social, printre alți oameni. Este un proces de achiziționare continuă de credințe, atitudini, valori și norme.

Familia este un grup primar, cu o puternică încărcătură afectivă și o mare influență asupra individului. Este primul grup din care face parte o persoană și cel care ajunge să îl influențeze cel mai puternic, de-a lungul întregii vieți.

C. Omul nu poate trăi în afara societății și în afara grupurilor sociale, așa că este nevoie ca, de mic, să fie inițiat în ceea ce privește viața în comun – proces pe care îl numim socializare și care presupune adaptarea individului la societate. În mod firesc, familia se ocupă de acest lucru, pentru că este primul grup social din care un nou născut face parte. Familia îl învață practic ce înseamnă să fie membru al unui grup (fiind ea însăși unul), după cum îi pune și bazele teoretice legate de apartenența sa la alte grupuri, mai largi – îl educă cu privire la cum trebuie să se comporte, ce este bine și ce este rău.

Toate acestea sunt informații, pe care copilul le receptează, în timp ce familia i le comunică. Socializarea se realizează așadar prin intermediul limbajului, acesta fiind instrumentul comunicării. Înainte să învețe să vorbească, limbajul non-verbal reușește să-i comunice bebelușului elemente de bază (un deget ridicat atunci când face ceva interzis, de exemplu). Dar socializarea nu se oprește aici, ea presupune permanenta adaptare la normele societății. Pe măsură ce crește, individul ajunge să facă parte din din ce în ce mai multe grupuri sociale, iar normele tuturor acestora trebuie să le interiorizeze.

D. Deși există cazuri în care sărăcia este una dintre cauzele care determină fenomenul corupției, ar fi nepotrivit să vorbim de o corelație directă între cele două. Fenomenul corupției ține mai degrabă de cultura politică a unui individ (cel care abuzează de autoritatea lui, dar și cel care încurajează abuzul), respectiv a societății în general și nu intră în categoria infracționalității mărunte.

De obicei, atunci când vorbim despre corupție, nu sunt implicați cei mai săraci oameni dintr-o societate. Cei care dețin o anumită autoritate, și o folosesc pentru a obține foloase materiale necuvenite, au deja prin prisma autorității lor și un anumit statut financiar. Ei ajung să comită acte de corupție, nu atât din nevoia de a avea mai mulți bani, cât pentru că vor să-și depășească statutul și să se îmbogățească (o chestiune de caracter) și sistemul le permite (sistemul are deficiențe în aplicarea legii).

E. Din punctul meu de vedere, discriminarea pozitivă poate ajunge foarte ușor să aibă un efect pervers, și trebuie aplicată doar în situațiile în care este strict necesară, cu moderație, și anulată imediat ce există semnale că situația s-a ameliorat. Dincolo de situații excepționale, consider că discriminarea pozitivă este periculoasă, și poate conduce la o agravare a problemei discriminării minorităților, precum și la crearea de tensiuni sociale.

Discriminarea pozitivă are dezavantajul de a accentua ideea diferenței dintre minoritate și majoritate, făcând ambele grupuri să își conștientizeze mai acut elementele care le separă (cazul sistemelor politice bazate pe consociaționalism, în care minoritatea are drepturi egale cu majoritatea, deși diferă ca și procentaj numeric, a dus în multe situații la tensiuni sociale, chiar la conflict inter-etnic). Un alt dezavantaj al sistemului discriminării pozitive este că nu permite minorității să își demonstreze capacitățile egale, beneficiind de o măsură diferită. Deși se presupune că această practică vrea să echilibreze condițiile, care defavorabile într-un anumit moment ar trebui să fie extra-favorabile în altul, din punctul meu de vedere această chestiune nu este un joc de sumă nulă.

Atâta timp cât cadrul legal oferă egalitate de șanse și atâta timp cât formele de discriminare negativă sunt în mod eficient sancționate, echilibrul urmează să vină de la sine, chiar dacă în perioada de început nu se va realiza (cazul locurilor oferite din oficiu, în mediul universitar, pentru comunitatea rromă).

1. Chestionarul este instrumentul folosit în desfășurarea unei anchete sociologice, realizate prin procedeul chestionării. Este compus dintr-un set de întrebări și potențiale răspunsuri, concepute în scopul verificării ipotezelor de cercetare ale sociologului. Întrebările sunt în general închise, oferă un număr determinat de răspunsuri dintre care cel chestionat poate să aleagă, lucru care oferă avantajul unei ușoare sistematizări statistice, dar implică și dezavantajul unor concluzii rigide, care nu țin seama de toate aspectele și nuanțele realității cercetate.

2. Două caracteristici ale grupului formal sunt: interacțiunea dintre membrii grupului se realizează conform cu anumite reguli, respectiv structura grupului este una organizațională și ierarhică.

3. Indicatorii de status sunt acele elemente care conduc înspre identificarea statusului unei persoane, fără ca acesta să fie menționat în mod explicit. Statusul unei persoane vorbește despre poziția sa în cadrul structurii sociale și în cadrul unui anumit grup în particular, implicând de asemenea și rolul pe care trebuie să îl joace în anumite situații.

Indicatorii de status funcționează, deci, în două direcții fundamentale, în ceea ce privește grupul de apartenență al persoanei purtătoare de un anumit status. Aceștia întăresc legătura dintre persoană și grupul generator de status, prin indicatorii vizibili (persoana se mândrește cu statusul ei). O persoană căsătorită poartă verighetă, iar verigheta întărește legătura soților, fiind un însemn pe care amândoi îl au pentru a arăta lumii relația lor. Un călugăr poartă rasa monahală, întărind însemnătatea jurământului depus. Anumite tipuri de angajați au uniforme. Acești indicatori arată care este statusul cel mai important al unei persoane într-un anumit moment dat.

Pe de altă parte, indicatorii de status integrează persoana în grupul mai larg al societății, ca membru specializat al ei, determinând un anumit tip de comportament din partea altora. Persoanele care poartă uniformă, ca urmare a profesiei lor, vor putea fi identificate ușor de acelea care au nevoie de competența primelor. Un polițist va fi recunoscut după uniformă și i se va cere ajutorul în caz de nevoie. Sigur însă, indicatorii de status nu funcționează doar în sens po