Sesiunea iunie
Subiectul I
...
3. Liderul politic la care se referă atât sursa A, cât și sursa B este: Ceaușescu.
Spațiul istoric la care se referă atât sursa A, cât și sursa B este: România (sau București sau Uniunea Sovietică).
...
Subiectul al II-lea
...
6.
După 2 luni de asediu, Plevna este cucerită (noiembrie) de către români şi ruşi. Urmează şi alte victorii ale armatei române (la Rahova, Smârdan şi Vidin). Războiul se încheie în februarie 1878, prin înfrângerea turcilor de către trupele ruso-române. La încheierea războiului Rusia doreşte să obţină 3 judeţe româneşti din sudul Basarabiei, de aceea izbucneşte un conflict diplomatic între ea şi România. În urma războiului, se încheie mai întâi un tratat de pace la San Stefano, unde doar Rusia şi Imperiul otoman participă la discuţii. În urma acestui trata Rusia obţine o influenţă prea mare în Balcani, de aceea restul marilor puteri nu îl acceptă. Marile puteri europene solicită reluarea discuţiilor la Berlin. Aici au participat Germania, Marea Britanie, Austro-Ungaria, Italia, Rusia şi Imperiul otoman, pentru ca marile puteri să arbitreze încheierea conflictului. Prevederile pentru România din tratatul de la Berlin erau identice cu cele din tratatul de la San Stefano. Prin aceste tratate este recunoscută internaţional independenţa României, dar Rusia obţine cele trei judeţe din sudul Basarabiei. Ca recompensă pentru aceste pierderi, România primeşte Dobrogea, teritoriu cucerit de turci în timpul lui Mircea cel Bătrân. Războiul de independenţă a semnificat astfel afirmarea pe plan internaţional a unei armate româneşti, după mai mult de un secol şi jumătate în care românii nu mai avuseseră ocazia să trimită în luptă o armată regulată.
Subiectul al III-lea
Eseu despre spațiul românesc în Evul Mediu
...
Și în a doua jumătate a secolului al XV-lea românii se implică în relațiile internaționale prin politica antiotomană a domnitorilor statelor românești medievale. Astfel, menționăm aici tratatul antiotoman din anul 1474, semnat la Iași de Ștefan cel Mare cu Matei Corvin (Ungaria), în condiții de egalitate. Sau atacul de noapte de la Târgoviște din anul 1462 - acțiunea lui Vlad Țepeș, domnul Țării Românești, împotriva taberei otomane. Vlad Țepeș a refuzat să mai plătească tribut Porții și, în consecință, sultanul Mehmed al II-lea a întreprins o acțiune de pedepsire a domnului muntean. Vlad Țepeș a evitat o luptă deschisă, aplicând tactica hărțuirii și atacând prin surprindere tabăra otomană, în timpul nopții. În urma acestui atac armata otomană s-a retras la sudul Dunării.
Acțiunile militare și diplomatice în care s-au implicat românii în secolele XIV-XV demonstrează rolul activ deținut de Țările Române în cruciadele antiotomane. Consecința acestei implicări este menținerea independenței statale, statele medievale românești constituind un bastion al creștinătății în calea expansiunii otomane spre centrul Europei.