Interpretarea versurilor

Poezia „Gelozie” de George Topîrceanu este alcătuită din patru catrene. Cea dintâi strofă debutează cu expunerea gândurilor, dar și a prezenței eului liric, „Dacă nu ne-am fi-ntâlnit”, transmițând prin intermediul acestui vers o stare meditativă. Poetul își așterne pe hârtie gândurile pe care ar dori să i le adreseze iubitei, iar prin versurile „Tu pe altul oarecare/ Tot așa l-ai fi iubit” sugerează un sentiment de gelozie, dar o gelozie nejustificată, nebazată pe altceva decât pe rodul imaginației eului liric. El pune sentimentul de dragoste ce-l unește cu iubita pe seama întâmplării, „Absolut din întâmplare”. 

Strofa a doua continuă, în aceeași idee, cu ilustrarea stării meditative a eului liric care prin prisma geloziei nu se poate bucura pe deplin de iubirea partenerei. El descrie neîncrederea în femeia iubită prin versurile „Dacă nu-ți ieșeam în drum,/ Ai fi dat cu bucurie”. Acesta consideră că femeia nu-l iubește, ci ea este alături de el din simp...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in