George Topîrceanu

George Topîrceanu a fost poet, prozator, publicist, memorialist și membru corespondent al Academiei Române, care a rămas cunoscut în literatura română în special pentru poeziile sale.

George Topîrceanu | Opere

Poezie

• Balade vesele (1916)
• Parodii originale(1916)
• Strofe alese. Balade vesele și triste(1920)
• Migdale amare (1928)

Proză

• Amintiri din luptele de la Turtucaia(1918)
• În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare (1920)
• Scrisori fără adresă, proză umoristică și pesimistă (1930)
• Pirin-Planina. Epizoduri tragice și comice din captivitate (1936)
• Minunile Sfîntului Sisoe, roman satiric neterminat, publicat postum (1938)

George Topîrceanu | Date despre autor

George Topîrceanu s-a născut în data de 20 martie 1886, la București, însă o mare partea a copilăriei și-o petrece în județul Argeș, într-o localitate în apropiere de Câmpulung, unde părinții aleg să se mute pentru o vreme. În momentul reîntoarcerii în București este elev de liceu, astfel că, urmează cursurile Liceului Matei Basarab, iar apoi se transferă la Sfântul Sava. După absolvirea liceului, în anul 1906, se înscrie la cursurile Facultății de Drept, însă renunță în favoarea celei de Litere, dar, din păcate, nu reușește să o finalizeze nici pe aceasta.

Debutul în publicistică are loc în anul 1904, când publică primele sale creații în revista de umor „Belgia Orientului”, sub pseudonimul G. Top. Apoi, se face remarcat și în alte reviste precum: „Duminica”, „Revista noastră”, „Revista ilustrată”, „Sămănătorul”, „Neamul românesc literar”, „Viața socială”. Începând cu anul 1909, Topîrceanu devine colaborator al revistei „Viața românească” din Iași, primul text publicat fiind parodia „Răspunsul micilor funcționari”, făcându-se astfel remarcat în lumea literară. Datorită prieteniei cu Garabet Ibrăileanu, începând cu anul 1911, devine subsecretar de redacție, apoi pe cea de redactor-șef al revistei „Viața românească” din Iași. În această perioadă publică în paginile revistei o mare parte din operele sale și tot acum îi cunoaște pe unii dintre cei mai de seamă scriitori din literatura română, printre care: Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi sau Hortensia Papadat-Bengescu. 

În anul 1912, George Topîrceanu se căsătorește cu Victoria Iuga, iar împreună vor avea un fiu, George. Din păcate, mariajul nu rezistă, iar după divorț Topîrceanu trăiește o poveste de dragoste cu poeta Otilia Cazimir. 

Anul 1916 reprezintă debutul editorial al lui Topîrceanu, publicând două dintre volumele sale de poezie: „Balade vesele” și „Parodii originale”.

A participat la campania din Bulgaria, precum și la Primul Război Mondial, din anul 1916 până în 1918, fiind prizonier la Turtucaia. Această perioadă devine sursa de inspirație pentru unele dintre operele sale, experiențele trăite aici regăsindu-se în „Amintiri din luptele de la Turtucaia”, „În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare” și „Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate”.

În anul 1926, obține Premiul Național pentru Poezie, iar în anul 1936 este ales membru corespondent al Academiei Române. Tot în 1936, scriitorul se îmbolnăvește de cancer la ficat, însă acest lucru nu îl împiedică să întemeieze revista revista „Însemnări ieșene”, alături de Mihail Sadoveanu și Grigore T. Popa.

George Topîrceanu s-a stins din viață în data de 7 mai 1937, la Iași, în casa lui Demostene Botez.