Versuri

Vara de George Coșbuc

Priveam fără de țintă-n sus 
Într-o sălbatică splendoare 
Vedeam Ceahlăul la apus, 
Departe-n zări albastre dus, 
Un uriaș cu fruntea-n soare, 
De pază țării noastre pus. 
Și ca o taină călătoare, 
Un nor cu muntele vecin 
Plutea-ntr-acest imens senin 
Și n-avea aripi să mai zboare! 
Și tot văzduhul era plin 
De cântece ciripitoare. 

Privirile de farmec bete 
Mi le-am întors către pământ 
Iar spicele jucau în vânt, 
Ca-n horă dup-un vesel cânt 
Copilele cu blonde plete, 
Când saltă largul lor vestmânt. 
În lan erau feciori și fete, 
Și ei cântau o doină-n cor. 
Juca viața-n ochii lor 
Și vântul le juca prin plete. 
Miei albi fugeau către izvor 
Și grauri suri zburau în cete. 

Cât de frumoasă te-ai gătit, 
Naturo, tu! Ca o virgină 
Cu umblet drag, cu chip iubit! 
Aș vrea să plâng de fericit, 
Că simt suflarea ta divină, 
Că pot să văd ce-ai plăsmuit! 
Mi-e inima de lacrimi plină, 
Că-n ea s-au îngropat mereu 
Ai mei, și-o să mă-ngrop și eu! 
O mare e, dar mare lină 
Natură, în mormântul meu, 
E totul cald, că e lumină!