Versuri

Spinul de George Coșbuc

Stătea frumoasa pe-un răzor; 
Voinicul lângă ea devale, 
Să-i scoată spinul din picior 
Și ea plângea: Un spin în cale! 
De ce tot râzi? Ah, cum mă dor 
Aceste râsete-ale tale! 

Ea are flori de crâng la sân, 
Și-n păr un trandafir sălbatic, 
Și părul ei de rouă-i plin. 

Ei, las să râd! Tu ai cules 
Trei fragi, venind peste coline, 
Și vezi cu ce mi te-ai ales! 
Trei fragi? Și-atât e doară bine! 
Căci n-am putut în deal să ies; 
Trei fragi de-ar fi, sunt pentru tine! 

Cu ochii-nchiși și strânși de tot, 
Ea de dureri izbea piciorul: 
Ah, lasă-mă, că nu mai pot! 

Fricoasă ești! Da! Te-aș vedea! 
Fricoasă, eu? Așa e frica? 
N-ai milă de durerea mea! 
Nu-ți pasă! Da! Ca de nimica! 
Ba-mi pasă mult, că eu n-aș vrea 
Să-mi fie șchioapă nevestica! 

Ea-și potrivește floarea-n păr, 
Și-i înfloresc zâmbind obrajii 
Cei albi ca florile de măr. 

Să fiu chiar șchioapă, ce-i apoi? 
Că ce ți-e drag, tot drag rămâne! 
Eu nu zic ba! Dar uite, joi 
Ni-e nunta, dragă, e ca mâine 
Tu cum să joci? Sărac de noi! 
Să stai la masă-ntre bătrâne. 

Ea-și ține brațul stâng pe piept 
Și-ncetișor dezmiardă fruntea 
Flăcăului cu brațul drept. 

Eu ție vreau să-ți fiu pe plac; 
Și n-o să joc, și ce-i cu asta? 
Așa-i! Dar eu? Eu ce mă fac? 
La nuntă-mi, bată-o năpasta, 
Să nu joc eu? De-aș ști că zac, 
La nuntă vreau să-mi joc nevasta! 

Ea râde-acum! Nebun ce ești! 
Flăcăul grabnic să ridică: 
Ei, iacă spinul! Ce-mi plătești? 

Vrei plată? Uite, ai trei fragi, 
Și din cosiță-ți dau bujorii... 
Și toată frunza de pe fagi! 
De dor de fragi să plâng feciorii? 
De flori dă-mi ochii tăi cei dragi 
Și pentru fragi dă-mi obrăjorii! 

Și ea-l lovește-ncetișor, 
Zâmbind, cu palma peste gură. 
Eu știu! Să ceri așa-i ușor! 

Dar las acum! E joi aici 
Și nimeni, așteptând, nu moare! 
Mă porți ca pe copiii mici! 
Dar joi, să știi! Trei fragi și-o floare! 
Și joi tu n-ai ce să mai zici, 
Că pentru multe-mi ești datoare!