Rezumat

Textul cuprinde unsprezece strofe a câte opt versuri fiecare, fiind conceput în forma unei scrisori din partea unui soldat român pe nume Ion, adresată mamei sale. Acesta este un nume simbolic, „Ion” fiind un nume românesc foarte comun. El i se adresează mamei cu afecțiune („Măicuță dragă, cartea mea/ Găsească-mi-te-n pace!”), exprimându-și dorința ca aceasta să fie cu sufletul împăcat. Apoi, el începe a descrie atmosfera sumbră de pe front („Pe-aici e vânt și vreme grea”), adăugând informații suplimentare despre cunoscuții femeii („Și-Anton al Anei zace/ De patru luni, și-i slab și tras,/ Să-l vezi, că-ți vine plânsul,/ Că numai oasele-au rămas/ Și sufletul dintr-însul”), ceea ce demonstrează empatia pe care Ion o are pentru apropiații lui. Coșbuc vede, așadar, relațiile dintre soldații români ca fiind caracterizată de camaraderie.

Proporțiile sacrificiului poporului sunt inimaginabile, ase…

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in