Versuri

Mânioasă de George Coșbuc

Am să merg mai înspre seară 
Prin dumbrăvi, ca mai demult, 
În priveghetori să-mi pară 
Glasul Linei că-l ascult. 
Mai știu eu ce-aș vrea s-ascult! 
Că-n zori Lina sta-n portiță, 
Sălta-n vânt a ei altiță, 
Vântul îi sălta-n cosiță 
Și-i făcea floare-n obraz: 
Eu mergeam la plug în laz, 
Și, când trec, Lina s-ascunde, 
Parcă nici nu m-a văzut. 
Îi vorbesc, și nu-mi răspunde, 
    Nu-mi răspunde! 
Și-o întreb, și nu-mi răspunde! 
Și mă mir ce i-am făcut! 

Vreau de-aici să rump o floare! 
Ochii unui înger scump 
Au albastrul de cicoare, 
Și cicoare vreau să rump 
Mai știu eu ce-aș vrea să rump! 
Că-n amiazi venind pe vale, 
Întâlnii pe Lina-n cale:
Fragi i-am dat, ea mi-a zis: Na-le! 
Ți-am cerut eu ție fragi? 
Ochii ei frumoși și dragi 
Priveau tot spre poala rochii, 
S-a pus Lina pe tăcut, 
Și vedeam că-i umblă ochii, 
    Umblă ochii! 
Ca la șerpi, îi umblă ochii, 
Și mă mir ce i-am făcut! 

Să-mi pun capul pentr-o Lină, 
Să mă fac un om pribeag! 
Ieși din neguri, lună plină, 
Să mă vezi la Lina-n prag 
Mai știu eu ce-aștept în prag! 
Alte dăți suna zăvorul; 
Lina pe furiș, ca dorul, 
Pășea-n degete pridvorul 
Și la mine-n prag venea, 
Mamă-sa cât ce-adormea. 
Azi ard hainele pe mine, 
Mi-e greu capul ca de lut, 
Stau în prag și ea nu vine, 
    Nu mai vine! 
E târziu și nu mai vine... 
Și mă mir ce i-am făcut!?

altiță
 

cămașă femeiască

cosiță
 

păr lung împletit în coadă

laz
 

pășune, ogradă

rump
 

rup

cicoare
 

plantă cu flori albastre, trandafirii sau albe din ca cărei rădăcini se fabrică surogatul de cafea