George Coșbuc

George Coșbuc a fost un poet și critic literar român, originar din Transilvania. S-a născut în data de 20 septembrie 1866, în satul Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud. Astăzi, satul poartă numele scriitorului.

George Coșbuc | Opere | Materiale Liceunet

  • Mânioasă
  • Moartea lui Fulger
  • Pașa Hassan
  • Moartea lui Gelu
  • Nunta Zamfirei

George Coșbuc | Opere

  • Blestem de mamă, 188
  • Pe pământul turcului, 1885
  • Fata craiului din cetini, 1886
  • Draga mamei, 1886
  • Fulger, 1887
  • Balade și idile, 1893
  • Fire de tort, 1896
  • Războiul nostru pentru neatârnare, 1899
  • Povestea unei coroane de oțel, 1899
  • Din țara Basarabilor, 1901
  • Ziarul unui pierde-vară, 1902;
  • Dintr-ale neamului nostru, 1903
  • Cântece de vitejie, 1904
  • Superstițiunile păgubitoare ale poporului nostru, 1909
  • Balade, 1913
  • Drumul iubirii, 1916
  • Povești în versuri, 1921
  • Poezii alese, 1952
  • Poezii, I-II, 1953
  • Despre literatură și limbă, 1960
  • Versuri, 1961

George Coșbuc | Date despre autor

Coșbuc este considerat a fi un autor clasic al literaturii române, precum și un autor canonic, ale cărui opere nu lipsesc din manualele școlare nici în ziua de azi. A desfășurat un proces de iluminare a țăranilor și este un precursor al mișcării poporaniste. Tehnician desăvârșit al prozodiei, s-a remarcat și prin utilizarea unei game foarte variate de picioare metrice și de ritmuri. A tradus opere remarcabile ce aparțin literaturii universale, adaptând prin localizare la mediul țărănesc „Eneida” și „Odiseea”. De asemenea, Coșbuc a introdus specii ale poeziei orientale (cum ar fi gazelul) în literatura română. Toate aceste calități îl recomandă pentru titlul de autor clasic, dar cea mai importantă contribuție atribuită lui Coșbuc a fost aceea de a evidenția partea solară, idilică, a sufletului țăranului român.

Coșbuc însuși povestește despre începuturile sale literare: „Cea dintâi poezie am publicat-o la vârsta de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal. N-o mai am și nici nu știu ce era, însa îmi amintesc ca a fost o poezie de dragoste. Am publicat apoi fel de fel de încercări prin toate foile ardelenești”.

Publică la revista din Gherla „Cărțile săteanului român”, tipărind și în publicația „Tribuna” povești și basme versificate. Din vara anului 1887, George Coșbuc începe să lucreze ca redactor la „Tribuna”, la inițiativa lui Ioan Slavici. Când „Tribuna” începe a lucra în pierdere, Titu Maiorescu îl cheamă pe Coșbuc la București, tot la inițiativa lui Slavici, care îl sprijinea pe tânărul poet.

În data de 28 martie 1902, Ministerul Instrucțiunii Publice și al Cultelor îl desemnează șef de birou, creat prin bugetul administrației Casei Școalelor. La București, George Coșbuc a mai făcut parte și din conducerea revistelor „Vatra” (1894), „Foaie interesantă” (1897), „Sămănătorul” (1901) și „Viața literară”. După moartea prematură a fiului său, Alexandru, Coșbuc rărește semnificativ activitatea sa literară.
Scriitorul s-a stins din viață în data de 9 mai 1918, la București.

George Coșbuc
Produsele noastre pentru George Coșbuc