Tema banului, a înavuțirii și a avariției

Subiectul III din cadrul variantei 19 de la Bacalaureatul din 2013 a avut drept cerință scrierea unui eseu despre tema banului/a înavuțirii/a avariției, reflectată într-un text narativ studiat, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmație: „Magia banului, magnetismul aurului, superstiția averii sunt poate cel mai răspândit motiv al zadarnic frământatei noastre vieți. [...] Pentru bani se jertfește totul: liniștea, cinstea, iubirea proprie și a celorlalți”. (Mircea Florian, Arta de a suferi)

Pentru a redacta acest eseu, echipa Liceunet îți pune la dispoziție un material în care sunt evidențiate caracteristicile romanului Enigma Otiliei.

Dintre toate elementele care definesc universul existenței umane, banul este cel care influențează în cea mai mare măsură destine individuale și colective. În numele acumulării de capital se fac sacrificii nejustificate, se renunță la valori morale, fără a se lua în calcul efemeritatea valorilor reprezentate de bani. Cu alte cuvinte, „magia banului, magnetismul aurului, superstiția averii sunt poate cel mai răspândit motiv al zadarnic frământatei noastre vieți. [ …] Pentru bani se jertfește totul: liniștea, cinstea, iubirea proprie și a celorlalți”. (Mircea Florian, Arta de a suferi)

În funcție de epocile/ideologiile literare pe care le-au ilustrat, operele scriitorilor români au abordat în prim plan sau în plan secundar tema banului/a înavuțirii/a avariției. Este interesant de remarcat că această temă este evidențiată mai ales de operele literare realiste, care o asociază, de obicei, cu ideea degradării omului stăpânit de această obsesie/patimă.

Publicat în 1938, romanul Enigma Otiliei este menit să ilustreze convingerile teoretice ale lui George Călinescu. Într-o perioadă în care polemicile vizând structura narativă a acestei specii epice susțineau puncte de vedere, aparent divergente – necesitatea renunțării la structura de tip obiectiv, cu narator omniscient, prin includerea evenimentelor relevate de amintirile involuntare și de fluxul conștiinței și dorința perpetuării modelului clasic-realist, cu narator care controlează desfășurarea epică –, George Călinescu optează pentru romanul obiectiv și metoda balzaciană (realismul clasic).

Roman realist, care reconstituie o atmosferă – aceea a Bucureștiului antebelic –, Enigma Otiliei urmărește evoluția raporturilor dintre personaje, pe fondul așteptării unei moșteniri supralicitate de unii (clanul Tulea), indiferente pentru alții (Felix, Otilia, Pascalopol). Tema banului susține firele narative principale, deoarece majoritatea personajelor romanului se definesc prin raportare la poziția socială pe care le-o asigură averea. Acțiunea este amplă, desfășurându-se pe mai multe planuri narative, care conturează un conflict complex. Pe de o parte, clanul Tulea și Stănică Rațiu sunt obsedați în asemenea măsură de averea lui Costache Giurgiuveanu încât sacrifică aproape totul – „liniștea, cinstea, iubirea proprie și a celorlalți” (Mircea Florian, Arta suferinței) – , ceea ce creează numeroase centre de conflict exterior (Stănică Rațiu – Costache Giurgiuveanu, Aglae Tulea – Costache Giurgiuveanu). Pe de altă parte, banul modifică radical percepția asupra lumii a individului – Aurica Tulea crede că se va mărita dacă va dobândi averea lui moș Costache.

Cele douăzeci de capitole ale romanului dezvoltă mai multe planuri narative, care urmăresc destinele unor personaje, prin acumularea detaliilor . Orfan, ajuns în casa tutorelui său, Costache Giurgiuveanu, Felix Sima, proaspăt absolvent al Liceului Internat din Iași, dorește să studieze Medicina; remarcat încă din primul an de studiu, tânărul va face ulterior o carieră strălucită. În casa lui moș Costache, Felix se îndrăgostește de Otilia, aflată și ...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in