Tema banului, a înavuțirii și a avariției

Subiectul III din cadrul variantei 19 de la Bacalaureatul din 2013 a avut drept cerință scrierea unui eseu despre tema banului/a înavuţirii/a avariţiei, reflectată într-un text narativ studiat, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie: „Magia banului, magnetismul aurului, superstiţia averii sunt poate cel mai răspândit motiv al zadarnic frământatei noastre vieţi. [...] Pentru bani se jertfeşte totul: liniştea, cinstea, iubirea proprie şi a celorlalţi”. (Mircea Florian, Arta de a suferi)

Pentru a redacta acest eseu, echipa Liceunet îți pune la dispoziție un material în care sunt evidențiate caracteristicile romanului Enigma Otiliei.

Dintre toate elementele care definesc universul existenţei umane, banul este cel care influenţează în cea mai mare măsură destine individuale şi colective. În numele acumulării de capital se fac sacrificii nejustificate, se renunţă la valori morale, fără a se lua în calcul efemeritatea valorilor reprezentate de bani. Cu alte cuvinte, „magia banului, magnetismul aurului, superstiţia averii sunt poate cel mai răspândit motiv al zadarnic frământatei noastre vieţi. [ …] Pentru bani se jertfeşte totul: liniştea, cinstea, iubirea proprie şi a celorlalţi”. (Mircea Florian, Arta de a suferi)

În funcţie de epocile/ideologiile literare pe care le-au ilustrat, operele scriitorilor români au abordat în prim plan sau în plan secundar tema banului/a înavuţirii/a avariţiei. Este interesant de remarcat că această temă este evidenţiată mai ales de operele literare realiste, care o asociază, de obicei, cu ideea degradării omului stăpânit de această obsesie/patimă.

Publicat în 1938, romanul Enigma Otiliei este menit să ilustreze convingerile teoretice ale lui George Călinescu. Într-o perioadă în care polemicile vizând structura narativă a acestei specii epice susţineau puncte de vedere, aparent divergente – necesitatea renunţării la structura de tip obiectiv, cu narator omniscient, prin includerea evenimentelor relevate de amintirile involuntare şi de fluxul conştiinţei şi dorinţa perpetuării modelului clasic-realist, cu narator care controlează desfăşurarea epică –, George Călinescu optează pentru romanul obiectiv şi metoda balzaciană (realismul clasic).

Roman realist, care reconstituie o atmosferă – aceea a Bucureştiului antebelic –, Enigma Otiliei urmăreşte evoluţia raporturilor dintre personaje, pe fondul aşteptării unei moşteniri supralicitate de unii (clanul Tulea), indiferente pentru alţii (Felix, Otilia, Pascalopol). Tema banului susţine firele narative principale, deoarece majoritatea personajelor romanului se definesc prin raportare la poziţia socială pe care le-o asigură averea. Acţiunea este amplă, desfăşurându-se pe mai multe planuri narative, care conturează un conflict complex. Pe de o parte, clanul Tulea şi Stănică Raţiu sunt obsedaţi în asemenea măsură de averea lui Costache Giurgiuveanu încât sacrifică aproape totul – „liniştea, cinstea, iubirea proprie şi a celorlalţi” (Mircea Florian, Arta suferinţei) – , ceea ce creează numeroase centre de conflict exterior (Stănică Raţiu – Costache Giurgiuveanu, Aglae Tulea – Costache Giurgiuveanu). Pe de altă parte, banul modifică radical percepţia asupra lumii a individului – Aurica Tulea crede că se va mărita dacă va dobândi averea lui moş Costache.

Cele douăzeci de capitole ale romanului dezvoltă mai multe planuri narative, care urmăresc destinele unor personaje, prin acumularea detaliilor . Orfan, ajuns în casa tutorelui său, Costache Giurgiuveanu, Felix Sima, proaspăt absolvent al Liceului Internat din Iaşi, doreşte să studieze Medicina; remarcat încă din primul an de studiu, tânărul va face ulterior o carieră strălucită. În casa lui moş Costache, Felix se îndrăgosteşte de Otilia, aflată şi ...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in