Roman balzacian

George Călinescu optează intenţionat pentru formula balzaciană, încercând, pe de o parte, să probeze viabilitatea unei formule clasice într-o epocă în care face carieră romanul modern, proustian, iar pe de altă parte, să demonstreze că un critic literar poate scrie roman, realitate contestată de Tudor Vianu. Romanul său, „Enigma Otiliei”, este de tip balzacian, balzacianismul definindu-se ca varietate a realismului caracterizată prin trăsături distincte precum: crearea de tipologii (avarul, fata bătrână etc.), descrieri cu tentă exhaustivă, evoluţia individului în strânsă relaţie cu mediul din care provine etc.

În primul rând, sunt de inspiraţie balzaciană tema moştenirii şi cea a paternităţii. Astfel, în centrul romanului este plasată lupta pentru moştenirea lui Costache Giurgiuveanu. Această încleştare scoate la iveală pasiunile, răutatea, pornirile rudimentare (o gamă de trăsături puse în slujba unui ţel nefinalizat, deoarece acela care se va îmbogăţi furând banii bătrânului va fi Stănică Raţiu). Balzac însuși a afirmat, referindu-se la efectul banilor asupra societății: „Zeul la...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in