Relația incipit-final

În structura unei opere epice, incipitul și finalul au un rol important, fiind elementele compoziționale care asigură relația dintre lumea cititorului și lumea imaginară. Incipitul este o formulă de început și are consecințe în desfășurarea ulterioară a operei. Se poate realiza în mai multe moduri – prin descrierea mediului (oraș, stradă, casă), fixarea timpului și a locului acțiunii, referirea la un eveniment anterior sau la unul în desfășurare. Finalul reprezintă formula de încheiere a unei opere literare, care ilustrează viziunea autorului asupra evenimentelor prezentate. Finalul nu coincide întotdeauna cu deznodământul și folosește diverse strategii: descriere care reia datele din incipit; dialog sau replică prin care se rezumă lumea ficțiunii; prefigurare a unor evenimente care nu mai sunt relatate în operă. Finalul poate fi deschis - opera poate continua - sau închis – totul este lămurit.

Romanul „Enigma Otiliei” a fost publicat în anul 1938 și este primul roman citadin modern, obiectiv, de tip clasic balzacian. Deși încearcă să preia viziunea despre lume a lui Balzac, George Călinescu creează o caricatură a societății bucureștene de la începutul secolului al XX-lea. Tema romanului ...