Geneza romanului

„Enigma Otiliei” este cea mai cunoscută lucrare a lui George Călinescu. Autorul este recunoscut pentru activitatea lui de: critic și istoric literar, poet, dramaturg, eseist și prozator. Publicat în anul 1938, „Enigma Otiliei” este un roman de tip balzacian, categorie care însumează opere literare în care se regăsesc tehnici narative utilizate de autorul francez Honoré de Balzac. Intitulat inițial „Părinții Otiliei”, acesta aducea în atenția cititorului tema paternității, însă, sfătuit de editor, Călinescu a modificat titlul, accentuând enigma feminității, văzută prin ochii tânărului de optsprezece ani.

Romanul este structurat în douăzeci de capitole, avându-i drept protagoniști pe Felix Sima și Otilia Mărculescu. Amândoi locuiesc în casa lui moș Costache Giurgiuveanu, tutorele lor. Cei doi nu sunt rude de sânge, doar Felix este înrudit cu stăpânul casei, care-i este unchi. Otilia se află sub protecția lui Giurgiuveanu, care se gândea s-o adopte legal, dar nu făcuse încă nimic în acest sens.

Atât Felix, cât și Otilia, sunt orfani. Motivul orfanului este preluat din viața lui Călinescu, fiul nelegitim al Mariei Vișan. La vârsta de opt ani, a fost adoptat de o familie din Iași, al cărui nume l-a purtat în...