Relația dintre Moș Costache și alte personaje

Deși este un personaj secundar, Moș Costache are o deosebită importanță în desfășurarea acțiunii, iar multe dintre trăsăturile lui de caracter pot fi deduse din felul în care relaționează cu celelalte personaje ale romanului.

Relația dintre Moș Costache și Aglae

Romanul „Enigma Otiliei” a fost publicat în anul 1938 și este primul roman citadin modern, obiectiv, de tip clasic balzacian. Inspirat de viziunea despre lume a lui Balzac, George Călinescu creează o caricatură a societății bucureștene de la începutul secolului al XX-lea. De asemenea, opera mai prezintă și povestea unei moșteniri, căsătoria fiind văzută ca un mijloc de îmbogățire sau de ocupare a unor poziții sociale importante. George Călinescu prezintă felul în care personajele depun eforturi disperate pentru a se realiza în plan material, scoțând în evidență diferite tipuri umane, și drama neîmplinirii pe care o trăiesc personajele realizate material.

Incipitul romanului prezintă locul și timpul acțiunii, precum și o parte dintre personaje. O mare parte a evenimentelor se desfășoară în casa unchiului Costache: „Nicio casă nu era prea înaltă și aproape niciuna nu avea cat superior, [...], umezeala dezghioca varul, [iar la casa lui Costache Giurgiuveanu] zidăria era crăpată și scorojită în foarte multe locuri și din crăpăturile din fața casei și trotuar ieșeau îndrăzneț buruienile”. Descrierea casei sugerează discrepanța dintre aparență și esență într-o gospodărie în care oamenii nu sunt ceea ce par a fi. De asemenea, din imaginea locuinței desprindem ideea degradării, a decăderii exterioare și interioare a familiilor care iau parte la acțiunea romanului.

Costache Giurgiuveanu este un personaj secundar, dar central al romanului și reprezintă tipul avarului, deși are, ocazional, mici sclipiri de generozitate. Acțiunea romanului este construită în jurul averii lui Moș Costache, pe care familia lui o vânează. Acest personaj este caracterizat atât direct, cât și indirect: „un omuleț subțire și puțin încovoiat”, cu creștetul „atins de o calviție totală”. Chipul părea pătrat, aproape spân, iar buzele îi erau „întoarse în afară și galbene de prea mult fumat, acoperind numai dinții vizibili ca niște așchii de os”. Costache Giurgiuveanu clipea „rar și moale”, era „răgușit” și bâlbâit. Moș Costache duce un trai auster de teama risipei: ciorapii pe care îi poartă sunt găuriți și trăiește permanent cu teama că sora lui, Aglae Tulea, sau cumnatul, Stănică Rațiu, vor intra în posesia averii sale, lucra care se va și întâmpla. 
Aglae Tulea este sora lui Costache Giurgiuveanu și nevasta lui Simion Tulea, mama Olimpiei, a Auricăi și a lui Titi. Este un personaj construit în stil balzacian, ea fiind reprezentanta unei anumite categorii sociale și psihologice („femeia bătrână”). În cadrul romanului, Aglae Tulea se definește drept personaj secundar, feminin, individual. În text este descrisă ca fiind „cam de aceeași vârstă cu Pascalopol, însă cu părul negru pieptănat bine într-o coafură jap...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in