Particularități ale romanului interbelic

Romanul „Enigma Otiliei” a fost publicat pentru prima dată în anul 1938, în perioada interbelică. Al doilea dintre cele patru romane ale scriitorului (care a fost și un important critic literar), „Enigma Otiliei” aparține prozei interbelice prin conflictul complex situat în centrul său, precum și prin amploarea acțiunii, care se desfășoară pe mai multe planuri.

Tema operei este viața citadină a burgheziei bucureștene de la începutul secolului XX, într-un context în care banul reprezintă factorul decisiv în ceea ce privește relațiile interumane. Prezentată sub influența determinismului socio-economic, societatea reprezintă mediul în care tinerii Otilia și Felix se maturizează, urmând să decidă asupra direcției în care se va îndrepta existența lor.

Acțiunea romanului se desfășoară pe mai multe planuri narative. În primul rând, este vorba despre planul care examinează eforturile familiei Tulea pentru obținerii moștenirii lui Costache Giurgiuveanu și îndepărtarea Otiliei Mărculescu, fiica adoptivă a acestuia. O scenă reprezentativă în acest sens este cea în care Costache Giurgiuveanu suferă primul atac cerebral. Aglae Tulea, „baba absolută”, pune stăpânire pe casa bătrânului, determinând revolta neputincioasă a acestuia, înfuriat de „pungașii” c...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in