Conflicte

Al doilea din șirul de patru romane scrise de George Călinescu, „Enigma Otiliei” marchează necesitatea apariției unui roman de atmosferă modernă în literatura română. Publicat pentru prima dată în anul 1938, „Enigma Otiliei” prezintă puternice influențe balzaciene, deși depășește limitele realismului clasic, sfârșind prin a avea o formulă originală cu o tehnică narativă inovatoare.

Titlul romanului indică incertitudinea care o înconjoară pe protagonista acestuia, Otilia. În acest sens, pot afirma că există o perpetuă nesiguranță cu privire la viitorul fetei, a cărei soartă depinde masiv de celelalte personaje. Aflată în grija lui moș Costache, ea devine ținta bănuielilor și a intrigilor celorlalți membri ai familiei, care o văd drept o amenințare. În același timp, Otilia devine obiectul pasiunii lui Felix, care se îndrăgostește de ea. Mai mult decât atât, personajul principal al romanului simbolizează misterul eternului feminin. Otilia există în special în conștiința altor personaje, astfel încât cititorul nu își dă seama niciodată cu adevărat de adevărata natură a acesteia.

Acțiunea romanului este împărțită în douăzeci de capitole și are loc pe mai multe planuri narative, urmărind destinele a varii personaje. Este surprinsă atmosfera de început de secol XX în București, în rândurile burgheziei. Atât cadrul temporal, cât și cel spațial sunt fixate încă de la început, descriindu-se strada Antim și casa lui Moș Costache. Încă de la începutul ro...