Condiția femeii

Imaginea personajelor feminine domină, de multe ori, acțiunea operelor epice. În literatura română, numeroase personaje feminine devin memorabile fie prin prezența diafană, greu de definit (cum este Adela lui Garabet Ibrăileanu sau Otilia lui George Călinescu), fie prin acțiunile pe care le întreprind (Mara lui Ioan Slavici, Vitoria Lipan a lui Mihail Sadoveanu). Otilia Mărculescu, unul dintre personajele principale ale romanului Enigma Otiliei de George Călinescu, ilustrează într-un stil aparte ideea de „etern feminin”.

Romanul începe și se încheie cu câte o imagine a Otiliei (alcătuită din perspectiva personajului – martor Felix). Între cele două, se încheagă chipul unui personaj dominat de mister, imposibil de subordonat unei singure trăsături. Otilia e surprinsă în devenire, ca și Felix, fiind caracterizată printr-o tehnică modernă, care o raportează la toate celelalte personaje și care permite compunerea imaginii ei din amănunte contradictorii adesea. Perspectivele multiple asupra personajului conduc la relativizarea imaginii finale, ceea ce justifică titlul romanului: Otilia devine un personaj enigmatic pe măsură ce evoluează. Majoritatea personajelor din roman se raportează la evoluția Otiliei în acțiune. Pe de o parte, Felix și Pascalopol o iubesc, fiecare în felul său, asociind sentimentului erotic fie masca paternității (Pascalopol), fie starea de exaltare specifică adolescenței (Felix). Din perspectiva aceluiași sentiment, Otilia e văzută ca o demimondenă, în stilul senzual – vulgar al lui Stănică Rațiu, dar și în stilul obsesiv - maladiv al lui Titi Tulea. Pe de altă parte, Aglae, Aurica și Olimpia o disprețuiesc, considerând-o „dezmățata” și arivista care ar putea să lipsească familia Tulea de averea lui moș Costache.

Cea mai importantă modalitate de caracterizare este aceea indirectă. Personajul se definește prin acțiuni, atitudini, gesturi, limbaj. Otilia e un amestec de porniri contradictorii. Îl iubește ingenuu pe Felix, dar îl înconjoară cu atenții „de curtezană” pe Pascalopol. E nebunatică și frivolă, melancolică și meditativă, risipitoare, dar și capabilă de gesturi de devotament, de neconceput pentru mintea pozitivistă a membrilor clanului Tulea. O scenă definitorie pentru caracterul acestui personaj feminin se desfășoară atunci când moș Costache se îmbolnăvește: „nebuna”, „ușuratica” îl îngrijește cu o pietate filială care stârnește admirația lui Felix și riposta înciudată a lui Stănică. Totuși, când „papà” moare, cochetăria o împiedică să poarte doliu, pentru că „o învinețește la față”.

Inteligență superioară, Otilia are sim...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in