Titi Tulea

Romanul „Enigma Otiliei” îl are drept autor pe unul dintre cei mai de seamă critici literari români, George Călinescu. Publicat pentru prima dată în anul 1938, în perioada interbelică, textul a purtat mai întâi numele „Părinții Otiliei”. Atribuirea anumitor dimensiuni psihologice și sociale personajelor sale contribuie la depășirea realismului clasic de către Călinescu. Personajele romanului au o trăsătură comună privind modalitatea de construcție a acestora. Este vorba despre caracterul dominat de o trăsătură definitorie, ceea ce duce la crearea de tipologii. 

Titi Tulea este un personaj secundar, masculin, individual, ce reprezintă tipul retardatului. El este mezinul familiei Tulea, un tânăr incapabil să gândească singur și care moștenește câteva trăsături de la tatăl său, Simion Tulea. De-a lungul textului este caracterizat atât în mod direct, cât și indirect.

Caracterizare directă

Prima descriere a lui Titi este făcută de Felix Sima, în calitate de personaj-narator, spunând că tânărul părea a fi mai mare, avea „o ușoară mustață și bărbia despicată în două, semănând cu Simion la barbișon, abia schițat de câteva tuleie”. La fel ca atunci când o descrie pe Aurica, naratorul scoate în evidență asemănarea fizică dintre tată și fiu, respectiv, mamă și fiică, acesta ...