Caracterizarea personajelor

Romanul „Enigma Otiliei” este marcat de spiritul clasic balzacian, îmbinat cu elemente de factură romantică, scoțând totodată în evidență trăsături ale romanului modern, obiectiv și realist. Astfel, personajele romanului sunt construite pe aceste linii, introspecția și luciditatea analizei interioare constituind semne de psihanaliză modernă, în timp ce motivele balzaciene și tehnica detaliului sunt folosite în construcția lor. Prin Otilia, romanul capătă modernitate, deoarece acest personaj sparge tiparele clasice care reunesc un avar, un arivist, o fată bătrână și alte personaje interesate doar de partea materială, aducând în prim plan o problematică existențială.

Personajul este una dintre instanțele narative cele mai importante ale textului epic. Este o individualitate (persoană) înfățișată după realitate sau rod al ficțiunii, care apare într-o operă epică sau dramatică, fiind integrată – prin intermediul limbajului – în sistemul de interacțiuni al textului literar. Personajul poate fi definit dintr-o multitudine de perspective: cea morală (ca raport între om și el însuși), sociologică (raportul dintre individ și colectivitate), ontică sau filozofică (aportul dintre om și univers) și estetică (raportul dintre realitate și convenția literară). Când se află în centrul acțiunii și polarizează atât atenția, cât și afectivitatea cititorului, el devine un erou.

Construcția personajului se realizează prin asocierea a două dimensiuni: una socială, exterioară, alta psihologică, interioară. Există mai multe tipuri de personaje, clasificabile după mai multe criterii. Având în vedre rolul în acțiune, personajele pot fi principale, secundare, figurante sau funcționale. Raportate la discursul narativ, personajele pot ilustra indirect un punct de vedere al autorului, participând la acțiune și fiind subordonate naratorului obiectiv și omniscient (în romanele de tip obiectiv) sau pot deveni instanță narativă principală, îndeplinind și funcția naratorului (personajul – narator din romanul subiectiv).

Personajul din romanul realist este subordonat naratorului obiectiv și omniscient și are câteva particularități: este exponențial pentru o întreagă categorie socială; structura sa psihologică este pusă sub semnul unor trăsături dominante; evoluția sa este reliefată prin opoziții și corelații cu alte personaje; devine o instanță importantă a discursului narativ; are rolul de mediator în relația autor – narator – cititor. Cu alte cuvinte, personajul din creația realistă se definește prin apartenența la un anumit tip, „acea sinteză specială care, atât în câmpul caracterelor, cât și în acel al situațiilor, unește organic genericul și individualul” (Georg Lukacs).

Publicat în 1938, romanul Enigma Otiliei este menit să ilustreze convingerile teoretice ale lui George Călinescu. Într-o perioadă în ...