Genul Epic

a) Abordare generală a genului epic

Genul literar are la bază un anumit mod de transmitere a ideilor și a sentimentelor, precum și o anume modalitate de organizare a textului. Operele literare au o serie de particularități care permit clasificarea acestora în unul dintre cele trei genuri literare: epic, liric sau dramatic. Fiecare dintre aceste genuri creează o relație aparte între autor și cititor, trăirile fiind exprimate în maniere diferite.

Genul epic cuprinde totalitatea operelor narative în…

...

b) Genul Epic Trăsături

Genul epic se caracterizează prin trăsături precum:

• Personajele se numără printre elementele esențiale ale operelor epice. Acestea sunt ființe fictive sau „ființe de hârtie” care nu fac parte din realitate, ci pot fi regăsite doar în lumea ficțională a textului. Personajele pot fi clasificate în mai multe categorii (pozitive/negative; principale/secundare/episodice/figurante etc.), ele fiind purtătoare ale mesajului pe care autorul dorește să îl transmită. De exemplu, în opera epică „Moara cu noroc”, de Ioan Slavici, personajul principal, Ghiță, este dominat de setea de înavuțire, rolul acestuia în acțiune fiind acela de a evidenția ideile moralizatoare ale autorului, conform cărora cei care încearcă să-și depășească limitele în mod necinstit sunt pedepsiți.
• Naratorul este, de asemenea, un element-cheie al genului epic. Acesta este corespondentul eului l…

...

c) Specii epice | Opere epice

În funcție de particularitățile lor, operele epice pot fi grupate în specii literare. 

Printre speciile literare ale genului epic avem:
- basmul;
- balada;
- schița;
- fabula;
- povestirea;
- nuvela;
- romanul;
- epopeea;
- jurnalul de călătorie, scrisorile, discursul, reportajul, etc.

Basmul

Definiție:

Basmul este o creație epică narativă, populară sau cultă, de dimensiuni medii, în care întâmplările reale se împletesc cu cele fantastice. Într-un basm, faptele sunt săvârșite atât de personaje reale, cât și de entități cu puteri supranaturale. Acestea reprezintă fie forțele binelui, fie pe cele ale răului, iar din confruntarea celor două, binele iese mereu învingător.

Trăsături:

• prezența formulelor de început, a celor intermediare și de sfârșit („A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti”, „Merse [...] cale lungă, să-i ajungă”, „Și-am încălecat pe-o căpșună, și v-am spus o mare minciună!”);
• prezența cifrelor și a obiectelor magice;
• caracterul oral, anonim și colectiv în cazul basmelor populare;
• împletirea elementelor reale cu cele fantastice;
• lupta dintre bine și rău, soldată cu victoria binelui;
• momentele subiectului iau forme diferite: situația inițială de echilibru, factorul perturbator, acțiunea reparatorie, momentul de maximă tensiune și restabilirea echilibrului inițial.

Tipuri de basme:

• Popular
• Cult

Paralelă între basmul cult și basmul popular:

Între basmul cult și basmul popular există o serie de asemănări și deosebiri de care trebuie să ții cont în cazul în care trebuie să faci o paralelă.

• Asemănări:

- prezenta elementelor reale și a celor fabuloase

- utilizarea formulelor de început, de final și a celor mediene

- caracterul tradițional, folosirea temelor, motivelor și situațiilor tipice

• Deosebiri:

- autorul basmului popular este necunoscut, în timp ce în cazul basmului cult se cunoaște autorul

- în cazul basmului popular predomină narațiunea, în timp ce în cazul basmului cult ea este alternată cu dialogul și descrierea

Exemple:

• Petre Ispirescu — „Aleodor Împărat”, „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, „Greuceanu”, „Pasărea măiastră”, „Prâslea cel Voinic și merele de aur” (basme populare)
• „Viteazul cu mână de aur”  de G. Dem Teodorescu (basm popular)
• Mihai Eminescu — „Făt Frumos din lacrimă” (basm cult)
• „Miron și frumoasa fără corp”, „Fata-n grădina de aur” de Mihai Eminescu și „Fata din grădina de aur” cules de Richard Kunisch
• Ion Creangă - „Danilă Prepeleac” (basm cult)
• Ioan Slavici - „Zâna Zorilor” (basm cult)

Balada

Definiție:

Balada este o specie a genului epic ce are forma unui amplu poem narativ, însoțit de anumite elemente lirice. În general, balada prezintă un eveniment eroic și are protagoniști care provin fie din timpuri istorice, fie din vremuri legendare, mitice, sau fantastice, fie din realitatea imediată. Aceste personaje sunt în număr redus, se află, de regulă, în antiteză, iar între ele are loc o confruntare. Baladele populare românești au reprezentat o sursă de inspirație pentru autorii culți care le-au urmat celor anonimi: George Coșbuc, Ștefan Octavian Iosif, Radu Stanca.

Trăsături:

• acțiunea este simplă, lineară și se desfășoară conform momentelor subiectului;
• timpul și spațiul sunt nedeterminate;
• personajele sunt puține și prezentate în antiteză;
• conține formule specifice prin care se face tranziția de la un episod la altul;
• reflectă comuniunea om-natură;
• deși, de obicei, binele învinge, asemeni basmelor, eroul este adesea sacrificat.

Tipuri de balade:

• Haiducești
• Păs…