Garabet Ibrăileanu

Garabet Ibrăileanu a fost un scriitor român, eseist, critic și istoric literar, născut în data de 23 mai 1871 la Târgu Frumos, județul Iași. Provine dintr-o familie de origine armeană. Între anii 1890 și 1895, Garabet Ibrăileanu a studiat la Facultatea de Filosofie, Istorie și Literatură a Universității din Iași.

Garabet Ibrăileanu | Opere

• „Istoria literaturii române moderne (de la 1840 înainte). Note după cursul D-lui G. Ibrăileanu, scoase de I. Iordan.” Vol.I-II
• „Opera literară a D-lui Vlahuță. Partea întâi. Teză”, Iași, 1912
• „După războiu. Cultură și literatură.”, Iași, 1921
• „Spiritul critic în cultura românească. Ediția a doua.”, Iași, 1922
• „Scriitori români și străini” Iași, 1926
• „Privind viața. Cu un portret inedit de Şt. Dimitrescu”, 1930
• „Scriitori și curente. Ediția a II-a”, Iaşi
• „Studii literare. Creație și analiză. Caragiale I., Al. Brătescu – Voineşti, Th. Hardy”, 1930
• „Adela. Fragment din jurnalul lui Emil Codrescu”, 1933
• „Cultură și literatură”, 1936

Garabet Ibrăileanu | Date despre autor

Încă din timpul liceului, Garabet Ibrăileanu dă dovadă de talent și manifestă sete de activitate literară și jurnalistică. Înființează împreună cu Panait Mușoiu și Eugen Vaian revista „Școala Nouă”, în care publică articole, versuri, poeme în proză, cugetări și traduceri, pe care le semnează cu pseudonimul Cezar Vraja. El mai colaborează la diverse reviste și ziare, precum: „Munca”, „Adevărul”, „Evenimentul literar” și „Lumea nouă”.

După terminarea facultății, Garabet Ibrăileanu a devenit profesor de literatură română la licee din Bacău și Iași, iar în 1912, acesta se titularizează la Universitatea din Iași, unde începe să predea. În anul 1909 îi este publicat primul volum, intitulat „Scriitori și curente”, urmat de volumul „Note și impresii” (1920). Scriitorul publică și alte lucrări, precum: „Opera literară a d-lui Vlahuță” (1912), „După război” (1921), „Scriitori români și străini” (1926), și „Studii literare” (1930). Tot în 1930 este publicat și volumul de aforisme „Privind viața”, iar „Adela” (1933), singurul roman al scriitorului, încheie activitatea sa literară. În anul 1933, Ibrăileanu este distins cu „Premiul Național pentru proză”. În 1948, Garabet Ibrăileanu este desemnat membru post-mortem al Academiei Române.

Garabet Ibrăileanu a decedat în data de 12 martie 1936, la București. Teoretician al specificului național în literatură și al spiritului critic în cultura românească, Ibrăileanu a lăsat în urmă o importantă moștenire literară.