Gala Galaction

Gala Galaction este pseudonimul literar al scriitorului român Grigore Pișculescu, preot ortodox și profesor de teologie. 

Gala Galaction | Opere | Materiale Liceunet

• De la noi la Cladova
• Moara lui Califar

Gala Galaction | Opere

• Bisericuța din Răzoare. Nuvele și schițe
• Eminescu
• Clopotele din mănăstirea Neamțu
• La țărmul mărei (Reverii. Note)
• O lume nouă. Articole
• Răboj pe bradul verde
• Toamne de odinioară
• De la noi la Cladova
• Caligraful Terțiu. Adevăr și închipuire
• Roxana
• Papucii lui Mahmud
• Doctorul Taifun
• La răspântie de veacuri
• Rița Crăița. Fantezie dramatică în trei acte
• În grădinile Sf. Antonie
• Vlahuță
• Mangalia (memorial de călătorie)

Gala Galaction | Date despre autor

Gala Galaction s-a născut în data de 16 aprilie 1879 la Dudești, județul Teleorman.

Scriitorul a învățat la Liceul „Sf. Sava” din București, unde îi are drept colegi pe Ion Theodorescu (Tudor Arghezi) și N.D. Cocea. Pasionat de lectură, citește foarte mult, plăcându-i îndeosebi precursorii simboliștilor, precum și proza artistă și mistică. Împreună cu alți colegi de liceu, scoate revista poligrafiată „Zig-Zag”. Asemeni lui George Bacovia, el frecventează cenaclul lui Alexandru Macedonski.

Debutul literar are loc în 1896, cu schița „Pe terasă”, publicată în „Adevărul ilustrat”. Gala Galaction colaborează și la „Liga ortodoxă”, precum și cu versuri la „Aurora” din Roșiori de Vede. Deși își începe studiile superioare la Facultatea de Filosofie și Litere, după un an, trece la Facultatea de Teologie. Aceste studii sunt încheiate la Cernăuți și continuate cu un doctorat în anul 1909. În această perioadă, Galaction publică proză scurtă în „Revista modernă”, „Literatură și artă română”, „Revista idealistă”, „Viitorul”. Împreună cu Tudor Arghezi și V. Demetrius, fondează revista „Linia dreaptă”, în care își utilizează pentru prima dată pseudonimul.

Gala Galaction este numit apoi inspector bisericesc (defensor ecleziastic). Ca teolog, a publicat studii despre Noul Testament, articole, meditații, conferințe, predici. El funcționează și ca preot, misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, profesor titular la catedra de Introducere și Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chișinău, precum și decanul acesteia, profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din București și membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor.

A tradus Biblia în limba română din ebraică și greacă (împreună cu Vasile Radu și Nicodim Munteanu). În 1947 a fost ales membru al Academiei Române. După 1944, el activează în viața literară și politică, este ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România în 1947, deputat în Marea Adunare Națională și primește Ordinul Muncii, clasa întâi în 1954.

Scriitorul s-a stins din viață în data de 8 martie 1961, la București. Primăria orașului Ierusalim a numit o piațetă în amintirea sa, ca semn de apreciere a contribuției sale la promovarea înțelegerii între creștini și evrei, în timpurile când omenirea a fost pusă greu la încercare.