Gabriela Adameșteanu

Gabriela Adamșteanu se numără printre cei mai cunoscuți scriitori contemporani din România. O talentată prozatoare, ea s-a născut în data de 9 aprilie 1942 la Târgu-Ocna. După absolvirea Facultății de Limba și Literatura Română din București, Gabriela Adameșteanu lucrează ca redactor la Editura Enciclopedică Română între anii 1968 și 1974, la Editura Științifică și Enciclopedică între 1974 și 1983, precum și „Cartea Românească” (1983-1990). În aprilie 1990 începe contribuția pentru Revista „22”, al cărei redactor-șef urma să devină în 1991.

Gabriela Adameșteanu | Opere

1. Volume de nuvele

• Dăruiește-ți o zi de vacanță (1979)
• Vară-primăvară (1989)

2. Romane

• Drumul egal al fiecărei zile (1975)
• Dimineață pierdută (1983)
• Întâlnirea (2003)
• Provizorat (2010)
• Fontana di Trevi (2018)

3. Eseuri

• Obsesia politicii (interviuri, 1995)
• Cele două Românii (publicistică, 2000)

Gabriela Adameșteanu | Date despre autor

Debutul literar al scriitoarei are loc în anul 1961, în revista „Luceafărul”, cu un fragment din romanul „Drumul egal al fiecărei zile”. Romanul a fost publicat în volum paisprezece ani mai târziu, în 1975, și distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Un scenariu după acest roman a fost transpus de către regizoarea Cătălina Buzoianu într-un spectacol foarte reușit, jucat la Teatrul Giulești în 1988.

Gabriela Adameșteanu a scris multe nuvele, pe care le-a reunit în câteva volume, precum și două romane. Dintre cele două din urmă, „Dimineață pierdută” a marcat cel mai puternic cititorii, intrând astfel în canonul postbelic. Romanul s-a bucurat și de o ecranizare de succes, cu Tamara Buciuceanu în rolul Vicăi Delca. Carmen Mușat spune despre opera Gabrielei Adameșteanu următoarele: «Citite acum, după prăbușirea zgomotoasă a regimului comunist, cărțile Gabrielei Adameșteanu sunt perfect lizibile, nefiind marcate de esopism, de „ticurile” tematice și stilistice ale epocii - semnale textuale ale codificării tot mai accentuate a limbajului narativ, impuse de permanenta luptă cu cenzura. Atât personajele din volumele de povestiri, cât și cele din romanele publicate, toate înainte de 1989, nu au nimic din inconsistența verbioasă a unora dintre „eroii” de mucava din literatura acelor ani, vorbesc și se mișcă firesc în lumea cenușie, mizeră, sufocantă și lipsită de orizont din care societatea româneasca a ieșit violent în decembrie 1989.»

Începând cu anul 1989 și până în anul 2003, scriitoarea s-a ocupat mai puțin de literatură și mai degrabă de jurnalismul politic. Numele ei este asociat cu revista „22”, precum și cu Grupul pentru Dialog Social, care se ocupă cu evoluția politicii românești.

În anul 2003 a avut loc reluarea nuvelei „Întâlnirea” (din volumul „Vară-Primăvară”) într-un roman. În pofida alternanțelor, a sincopelor, a freneziei mozaicării narației, din unghiul psihologiei exilatului și al dramei întoarcerii, esența romanului rămâne observabilă și valoroasă, acesta bucurându-se de succes la abordarea uneia dintre cele mai sensibile teme morale ale postcomunismului românesc.