Cunoașterea paradiziacă

Cunoașterea paradiziacă:

nu cunoaște problematicul,
raportul său cu obiectul cunoașterii este unul lejer,
iar obiectul este, de cele mai multe ori, concret (obiectul poate fi palpabil, concret, concept, imagine).

Chiar dacă există îndoieli cu privire la obiect, aceste îndoieli nu au aspirații care trimit la problematizarea obiectului, îndoielile sunt fără orizont.

Se poate spune că această cunoaștere paradiziacă își este suficientă sieși. Prin intermediul său se poate cunoaște obiectul în întregime.
Se consideră că obiectul este un dat, cu posibilități de a fi dat și nealterat. Obiectul poate să fie cunoscut, are anumite caracteristici și nu se poate filosofa pe marginea însușirilor sale. Spre exemplu, un măr este un măr și nu un alt fruct.
Cunoa...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in