Fănuș Neagu

Fănuș Neagu a fost un povestitor, memorialist, romancier, nuvelist și dramaturg care a adus un aport important la evoluția literaturii române. A fost membru corespondent al Academiei Române, director al Teatrului Național din București și de foarte multe ori a colaborat în cinematografe ca scenarist sau creator de dialoguri. 

Fănuș Neagu | Opera

Ningea în Bărăgan (1959)

Somnul de la amiază (1960)

Dincolo de nisipuri (1962)

Cantonul părăsit (1964) 

Caii albi din orașul (1967) 

Vara buimacă (1967) 

Îngerul a strigat (1968)

Echipa de zgomote (1970) 

Casa care se leagănă (1971) 

În văpaia lunii (1971) 

Cronici de carnaval (1972)

Fântâna (1974) 

Frumoșii nebuni ai marilor orașe (1976) 

Cronici afurisite sau poeme cântate aiurea (1977)

Cartea cu prieteni (1979)

În vapaia lunii (1979) 

Insomnii de matase (1981) 

Pierdut în Balcania (1982) 

A doua carte cu prieteni. Poeme răsărite-n iarba (1985) 

Întâmplări aiurea și călătorii oranj (1987) 

Scaunul singurătății (1987) 

Povestiri din drumul Brăilei (1989)

Țara hoților de cai, roman (1991)

Casa de la miezul nopții (1994) 

Dincolo de nisipuri (1994) 

O corabie spre Bethleem (1997)

Fănuș Neagu | Date despre autor

Fănuș Neagu s-a născut în data de 5 aprilie 1932, în localitatea Grădiștea-de-Sus, din județul Brăila, ca fiul al lui Vasile Neagu și al Paraschivei. Și-a petrecut copilăria în satul natal și tot aici a urmat primii cinci ani de școală primară. Apoi, în perioada 1944-1948, urmat cursurile Liceului Militar din Câmpulung Muscel și pe cele ale Liceului Militar din Iași. Ulterior s-a înscris la Școala Pedagogică din București, iar în anul 1952 devine cursant al școlii de literatură „Mihai Eminescu”, avându-l coleg pe Nicolae Labiș. În perioada 1954-1957 urmează cursurile Facultății de Filologie din București, însă nu le finalizează.

Debutul literar al autorului are loc în anul 1954 când publică nuvela „Dușman cu lumea” în revista „Tânărul scriitor”, iar debutul editorial în anul 1960 cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”, acesta fiind retipărit în anul 1964 sub denumirea „Cantonul părăsit”. În anul 1960 apare „Somn de la amiază”, iar în anul 1962 „Dincolo de nisipuri”. 

În anul 1967 publică volumul de povestiri „Vara buimacă” și piesa „Scoica de lemn”, care după câțiva ani s-a jucat pe scena Teatrului Nottara din București. Nuvela „Acasă” a fost publicată cadrul volumului „Vara buimacă”.

Vara buimacă și romanul Îngerul a strigat, publicat în anul 1968, sunt două dintre operele care l-au făcut remarcat pe Fănuș Neagu în literatura română.

În anul 1976 a publicat cel de-al doilea roman, „Frumoșii nebuni ai marilor orașe”, iar în anul 1985 publică „A doua carte cu prieteni” și piesele „Echipa de zgomote” și „Olelie” care se vor juca pe scena Teatrului Național și pe scena Teatrului Majestic. A primit premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru operele „Cantonul părăsit”, „Frumoșii nebuni ai marilor orașe” și „Echipa de zgomote”.

În anul 1993 a devenit membru corespondent al Academiei Române și tot atunci a devenit director al Teatrului Național din București, ocupând această funcție până în anul 1996. În anul 1994 a publicat volumul de nuvele „Dincolo de nisipuri”.

Fănuș Neagu a încetat din viață în date de 24 mai 2011 la spitalul Elias din București din cauza unui cancer la prostată.