Lock

Noțiuni teoretice

Lock

Lectură

A. Textul literar

- Definiție

Textul literar reprezintă scrierea produsă cu ajutorul imaginației autorului său. Acesta își propune să-i emoționeze pe cei care citesc textul, creând un univers fictiv, bazat pe sensibilitate și emoție.

- Trăsăturile textului literar

  • Textul literar este subiectiv. El redă viziunea autorului asupra realității prezentate
  • Poate fi formulat în proză sau în versuri
  • Cuprinde un univers ficțional original, produs al creației autorului
  • Este menit să transmită informații de natură subiectivă, precum: sentimente, gânduri, emoții, experiențe
  • Construit astfel încât să sensibilizeze cititorul
  • Scris cu ajutorul unui limbaj expresiv, ce cuprinde imagini artistice, create cu ajutorul figurilor de stil

- Elemente de bază ale textului literar

Orice text literar cuprinde o serie de elemente care facilitează transmiterea corespunzătoare a unuia sau mai multor mesaje centrale. Printre acestea se numără:

a. Cuvinte-cheie

Într-un text literar, cuvintele-cheie sunt recunoscute cu ușurință, datorită repetării și accentuării lor intenționate. Aceasta are scopul de a le evidenția și, implicit, de a facilita transmiterea ideilor de bază ale textului.  

Exemplu: 

Cuvântul „alb” în poezia cu același titlu, scrisă de George Bacovia

„Orchestra începu cu-o indignare grațioasă.

Salonul alb visa cu roze albe -

Un vals de voaluri albe...

Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă...

În aurora plină de vioare,

Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări -

Cântau clare sărutări...

Larg, miniatură de vremuri viitoare...”

b. Idei principale și secundare

Într-un text literar, ideile principale sunt cele mai importante și influențează cel mai mult tipul de mesaj transmis. Ele au legătură atât cu mesajul operei, cât și cu evenimentele cele mai semnificative petrecute în text (dacă textul este epic; în caz contrar, el nu va cuprinde întâmplări, fapte ce pot fi narate).

Ideile secundare le susțin adeseori pe cele principale sau asigură contextul în care se petrec cele mai importante evenimente (sau, în cazul operelor lirice, contextul în care se exprimă cele mai relevante gânduri și sentimente). Ele pot cuprinde anumite detalii în legătură cu indicii spațio-temporali sau cu atitudinea personajelor.

Exemple: „Amintiri din copilărie” – Ion Creangă

Idee principală: Neștiind citi, Nică fuge de la școală, însă, în urma unei discuții cu părinții lui și cu preotul satului, decide să revină.

Idee secundară: Tatăl copilului este de acord cu mama acestuia, care dorea ca Nică să meargă la școală la Socola.

c. Tema

Tema unui text literar reprezintă ideea centrală în jurul căruia acesta a fost conceput. Aceasta poate fi reprezentată de: idei, sentimente, domenii, atitudini.

Exemple de teme aparținând textelor literare:  

- iubirea („Leoaică tânără, iubirea” – Nichita Stănescu, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” – Camil Petrescu)

- moartea („Cuptor” – George Bacovia)

- condiția omului de geniu („Glossă” – Mihai Eminescu)  

- patriotismul („Un răsunet” – Andrei Mureșanu, „Ce-ți doresc eu ție” – Mihai Eminescu)

- Planul simplu de idei. Planul dezvoltat de idei

Mai sus am enunțat definițiile ideilor principale și secundare care se regăsesc într-un text literar. Cu ajutorul acestora, putem construi fie un plan simplu de idei, fie unul dezvoltat.

  • Planul simplu de idei reprezintă totalitatea ideilor principale regăsite într-un text literar.
  • Planul dezvoltat de idei se definește drept suma ideilor principale și secundare ale unui text literar.

- Clasificarea textelor literare  

În următoarea secțiune vei regăsi câteva informații esențiale privind clasificarea textelor literare. Pentru a accesa informații mai detaliate despre tipurile de texte literare, te invităm să consulți ghidul nostru despre textul literar.

1. Textul literar narativ (în proză)

Află mai multe detalii despre textul literar narativ (în proză) cu ajutorul ghidului despre textele literare.

a. Definiție și trăsături

Textul literar narativ este acela în care autorul își prezintă viziunea asupra unei anumite teme prin intermediul acțiunii și al personajelor.

Trăsăturile textului literar narativ:

  • Gândurile, sentimentele și atitudinile autorului sunt transmise în mod indirect, prin intermediul vocii narative
  • Implică o perspectivă narativă, care poate fi subiectivă (dacă naratorul este direct implicat în acțiunea relatată) sau obiectivă (dacă acesta este neimplicat în evenimentele narate)
  • Acțiunea este fixată în timp și spațiu, cu ajutorul indicilor spațio-temporali
  • Acțiunea este împărțită în momente ale subiectului narativ: expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și deznodământul.

b. Autor

Autorul este persoana reală care concepe un text literar. El este diferit de eul liric și de vocea narativă din text. Un text literar poate avea unul sau mai mulți autori.

De exemplu, în romanul „Maitreyi”, Mircea Eliade este autorul, iar Alan, vocea narativă (în postura de personaj-narator).  

c. Narator

Naratorul reprezintă vocea delegată de către autor, în vederea relatării acțiunii cuprinse într-un text literar narativ. Această „voce” narativă este plasată între autor și personajele operei, facilitând legătura între cele două instanțe.

De exemplu, în „Ion”, naratorul este obiectiv, neidentificându-se, totuși, cu autorul (Liviu Rebreanu). Separarea autorului de narator face diferența între un text literar, ficțional, și unul nonliterar. Fiindcă faptele relatate într-un text literar sunt fictive, ele nu pot fi susținute de către persoana autorului, întrucât aceste fapte nu au avut loc cu adevărat (și trebuie receptate ca atare). Ele sunt doar produsul imaginației autorului, astfel încât acesta are nevoie să creeze instanța narativă, a cărei prezență marchează natura fictivă a textului.

d. Personaje  

Personajele reprezintă ființe imaginare plasate în centrul acțiunii unui text literar narativ. Ele determină acțiunea și contribuie masiv la transmiterea mesajului central al operei către cititori, provocându-le acestora reacții puternice (simpatii, antipatii, uneori chiar atașament).

Personajele unui text literar pot fi caracterizate:

  • În mod direct (de către autor, de către alte personaje sau prin autocaracterizare)
  • În mod indirect (prin expunerea gândurilor, a sentimentelor și a atitudinilor personajelor, prin analiza relației lor cu alte personaje, prin nume, vestimentație, statut social etc.)

Personajele pot fi:  

  • Principale (cele care participă la toate momentele subiectului)
  • Secundare (ajută la conturarea acțiunii și se raportează la personajele principale)
  • Episodice (își fac apariția într-un singur episod al acțiunii)

e. Perspectiva narativă

Într-un text l...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in